luni, decembrie 31, 2007

devreme e prea tarziu

Ar fi ramas un gand daca nu era deja prea tarziu... Lucrurile nu s-au asezat, asta pentru ca nici nu am planificat nimic. E mai bine? E mai rau? Nu am mai decis.

Mi-am inchipuit ca pot avea suport si ca orice se va intampla voi avea un sprijin. Adevarul? Nu se poate.

joi, decembrie 13, 2007

relatii

Intr-o relatie sunt intotdeauna doua parti. Ce tine de mine si ce tine de tine. Ca si in cresterea noastra, o relatie se transforma. Si iar depinde de amandoi cum patrundem intr-o noua faza, intr-o alta dimensiune posibila. Trebuie sa asteptam rezolutia celuilalt, din respect si din libertate, sa ne pastram aceasta libertate de a trai. E un sistem de alegeri permanente, care trebuie sa ramana insa libere alegeri. Daca dansezi si urmatorul dans sau nu.
Transformarile ne apartin amandorura si in astfel de momente luam ceea ce avem nevoie. Uneori pentru a fugi la ce e vechi si cunoscut, alteori pentru a ne bucura de energia noastra noua. Dar fiecare in sinea sa.
Te intrebi unde e iubirea? E in noi, in iubirea pentru noi insine. De acolo se naste acel sentiment egal de bucurie si caldura si acceptare si dragoste pentru celalalt. Fara depedenta si uitare.

Am fost la Tusla

Am ajuns la Tusla. Si la 2 Mai. Innorat si pustiu si frig... si ne-am tinut in brate. Ti s-a parut ca ma cunosti mai mult?

duminică, decembrie 09, 2007

plecare

S-ar putea sa plec din Bucuresti. Pentru un timp destul de lung. Stiu acum ca e o alegere egoista, ca nimeni nu ma vrea plecata si sunt oameni care vor fi mai singuri fara mine. Am cautat sa plec in fiecare zi, mi-am dorit o noua experienta. Am simtit ca asa e corect fata de mine, sa plec. Si am crezut ca e usor. Dar... nu e.

Cred insa in libertatea lui a fi, cred ca, odata cu tine, un om va fi mereu cu tine, porti in tine conexiunea dincolo de spatiu si timp, ceva odata creat nu se poate in-crea. Se poate distruge, iar legaturile se pot distruge prin uitare, atunci cand nu iti amintesti... insa raman in tine pentru totdeauna.

E multa filosofie in modul meu de a trai, poate utopic, idealist. Viata este insa un joc si fiecare isi face regulile sale.

luni, noiembrie 26, 2007

dor

Cum sa imi fie DOR DE TINEEEEE???? Cum sa nu inteleg iar si iar mintea mea, sufletul meu? Si apoi se rupe totul in bucati si nu mai ai nici o importanta pentru mine. Pana aud in gand marea si miros nisipul si vantul... Pana cand ineteleg ca faci parte din aceeasi lume in care exista numai marea.


Un vis ce trebuia povestit Claudiei

Un vis care iti lasa acel sentiment ca lumea e mai mult decat lasa sa se vada... In noapte am ntrat in vis, pe un lac amenajat, am aparut (cred ca am zburat ca in Second Life) pe o barca ce arata ca o hidrobicicleta fara pedale, vopsita ieftin cu albastru. In momentul in care m-am hotarat sa vaslesc a aparut langa mine un el.. tanar, de fite, a la SL si el... visul continua un pic asa, dar partea surprinzatoare apare atunci cand vreau sa ii servesc si lui dintr-un miez de intelepciune. Aceste e unul din visurile in care exista mai multe niveluri de constiinta si se petrec simultan pe mai multe planuri, aparent fara legatura, evenimente.

Capatasem un fel de dar, de intelepciune, sub forma unei povesti pe care mi-p spusese parca CB, sau pe care in paralelo citisem in Annick de Souzenelle. Si de fapt ambele. Povestea s-a "infiintat" in consttinta visului meu, a aparut ca din alta dimensiune si era plina de sens. In momentul in care am dorit sa ii spun lui povestea, nu stiu de ce, ea s-a autodezvaluit, insa avea doua instante: acelasi sens spus in doua feluri diferite. Am avut de ales, care varianta sa o spun.

A fost odata ca niciodata... un fiu de rege si o printesa.. ei se casatoresc si unirea lor trebuia sa aduca lumii fecunditate, sa o intemeieze, sa ii dea sens. Ei se unesc, tineri, frumosi, plini de iubire, si lumea toata incepe sa rodeasca. Copacii sa inverzeasca si sa rodeasca, toate campurile, toate animalele si tot regatul... cumva toate erau legate de unirea lor cu sens intr-un mod magic. Famiile nasc copii, totul este plin de viata... Dar cuplul regal ramane steril. El nu rodeste, este atins de infertilitate, o stare ce pare a fi legata de el, de rege. Aceasta infertilitate nu inseamna numai sterilitate, desi el e tanar, plin de vlaga, ceea ce lipseste este insusi virilitatea, dincolo de forma ei fizica... Si ea se rasfrange asupra intregii lumi a regatului. Urma, ca orice regat, sa poarte o batalie cu un regat rival, dar aceasta sterilitate facea sabia grea si lupta imposibilde dus. O mare jale s-a instalat in regat, caci soarta tuturor depindea de forta regelui de a purta acest razboi. Regele dadea sens regatului. Toti razboinici, cavaleri fideli regelui lor, cad intr-o jale si disperare. Razboiul avea sa fie pierdut.

O forta de dincolo, ca o ursitoare, parea ca tine sub vraja ei, ca leaga cu ceva soarta regelui. Cumva nu fusese invitata la nunta, fusese uitata si de uitarea asta suferea barbatul. Cand toate pareau pierdute, regina ii cheama pe razboinici si ii indeamna: "Mergeti alaturi de regele vostru, dincolo de marginea regatului, dincolo de cercul acestei lumi, acolo unde lumea nu inca forma, sa gasiti aceasta forta sa il ajutati pe regele vostru sa se elibereze". calaretii in frunte cu regele ii urmeaza sfatul, calaresc pana la capatul regatului si intr-o lume ca de ceata gasesc acea forta, la capatul pamantului, unde lumea parea ca nu fusese inca creata, parea ca se afla in potentialitate.. Regele, ajutat de razboinicii sai credinciosi, care nu il vor abandona niciodata, incearca tot felul de lucruri. dar forta nu ilelibereaza. Pana cand la un moment dat barbatul isi aduce aminte si zice.. "Elibereaza-ma, sotie!". Are loc acea strafulgerare, totul capata sens, se descatuseaza... Barbatul si-a adus aminte de sotia lui pe crea o uitase, sotia lui dinainte, parca sotia lui de dincolo... sotia care il elibereaza. Se intoarce inapoi in regat si reintregeste cuplul regal.

Versiunea care insa se impune, si cred ca pe aceasta am ales sa o spun, desi ele se desfac in mintea mea simultan, intr-o fractiune de secunda, este un pic diferita, desi are acelasi mesaj.

Intr-un sat de amerindieni, seful de trib se insoara cu o tanara, aleasa lui. Aceasta unire este menita sa dea sens intregii lumi, satului care care-si trage energiile din sensul iubirii lor. Insa cupplul ramane steril. Lumea toata traieste o toamna tarzie, copacii ingalbenesc, campurile se usuca... Intregul trib e cuprins de infertilitate. Mai mult puternicii razboinici simt ca vor pierde lupta, amenintati fiind de un trib rival. Totul e jale si disperare. Pana cand intr-o zi tanara femeie le spune razboinicilor ca stie ce e de facut. Sa il insoteasca pe tanarul sef de trib in padure, acolo unde traieste aceasta femeie "salbatica", femeia uitata, vrajitoare, natura... De ea tinea cumva barbatia sefului de trib. Ei il insotesc pe barbat in padurea ce incercuieste satul, acolo unde printre radacini si crengi gasesc aceasta femeie "uitata", impersonala. Incearca tot felul de lucruri, dar seful de trib nu se poate elibera. Atunci brusc barbatul isi aduce aminte: "Lasa-ma in pace, nevasta!" ii striga cu revolta, dar si curugaminte, si lumea capata sens, se elibeeaza, se dezleaga. Si-a adus aminte de nevasta lui dinainte, de femeia uitata, femeie ca s-a umanizat, s-a incalzit, reintra in existenta.

Se pare ca barbatul uitase, o uitase si astfel ea parasise existenta aceasta a lumii create, devenise uitata, o energie agatata intre lumi. Iarel ramasese, prin uitarea lui, legat de ea.

M-am trezit gandindu-ma in schimb la sotii falsi, oamenii carora le dadusem din mine si nu luasem inapoi. Trebuia sa ii cer fiecruia sa imi dea inapoi bucatile din mine, sa ma elibereze. Pentru a face loc cununiei adevarate, unice.

Toate acestea au un sens. Un sens psihologic profund, diferit decat la o prima vedere.

O saptamana mai tarziu citeam Annick de Souzenelle, Simbolismul corpului uman. Ajunsesem la pasajul cu potopul lui Noe. Cum functioneaza sincronicitatea!

Citeam: "barbat" in ebraica se spune "cel ce isi aminteste". Isi aminteste de sotia lui interioara, Isa, femeia uitata pe care trebuie sa o redescopere pentru a se reuni intr-o prima casatorie cu sine, cu sotia-mama, pentru a trece "Poarta Oamenilor". O prima casatorie in drumul spre indviduare, a lui Oedip cu mama sa, a fiecarui om cu interioritatea sa primara.. Trebuie citita cartea pentru a fi inteles.

Pna acum nu intelegeam in nici un fel importanta simbolului casatoriei cuplului regal. Acunm citesc despre alchimie. :)

marți, noiembrie 13, 2007

si flori

26 octombrie 2007
pentru mine


intrebare

Obisnuit sa cauti mereu, cum vei stii cand sa te opresti doar sa vezi? Si obisnuit sa intelegi mereu, cum vei stii cand e timpul sa stii?

Timpul sa nu mai curga inainte ci spre tine, sa nu astepti ci sa fii. Nu mai mergi inainte pentru ca ai ajuns.

luni, octombrie 22, 2007

Zile


Mi-am serbat ziua de nastere acum cateva saptamani cand am mers pe munte. Am urcat, am privit... a fost incredibil de fumos. Plus, am ales sa cobor Caraimanul si am si facut-o. Greu, teribil, minunat!

Azi am 29 de ani, peste cca 50 de minute.

Exist!

vineri, septembrie 14, 2007

ce inseamna

Am vorbit poate cel mai mult la telefon de cand am plecat si cred ca cel mai sincer. Sau macar direct. Daca ti-e dor nu faci de cat sa intri in acord cu mine, sa stii ce simt si sa te apropii. Si daca viitorul nu exista ci numai clipa de fata... inseamna ca viitorul il creem. Dar nu facandu-ne asteptari si sperante, ci traind fiecare clipa asa cum vine si cu clipa pe care o aduce dupa ea. Viitorul e legat de prezent dar in altfel decat credeam eu pana acum. Cineva a spus "Nu timpul trece, noi calatorim"... Asa era! Acum spun: "Nu eu trec, ci numai timpul"... eu raman in fiecare clipa!

miercuri, septembrie 05, 2007

comunicare

Mi-e greu sa comunic de cateva zile, sa imi gasesc cuvintele si sa imi gasesc un centru al gandirii mele. Fir-ar sa fie daca mai inteleg ceva! Sunt destul de incurcata in itele mele proprii. Cam nemultumita.

In plus, inca mi-e dor. Nu cred ca ajung in Vama in weekend. Ce rau imi pare :(

duminică, septembrie 02, 2007

ploua

E septmebrie si ploua. Ascult muzica ... "she's like the wind"... Ma gandesc la moment si trecere si zambesc... asta cred ca e bine.

vineri, august 31, 2007

e usor

Sa nu simti cat de departe ai mers si sa nu stii... nu masori nimic, nu cauti explicatii, nu ceri mai mult decat ti se da si nu incerci sa intelegi. Nu pui intrebari. In ciuda, fiecare moment este plin, viu, real... un sarut, o atingere, un cuvant, o dorinta... te intinzi pe plaja, te joci, esti alintata... momentul in care faci dragoste, momentul in care respiri aerul sarat... prezenta lui care acum face sens.. Suspendat in timp, absolut, perfect...

Si incepi sa simti ca ti-e dor. Si dorul este la fel de plin si de real. E viu, ca si tine... Real ca si respiratia lui, ca si atingerile... ca si cerul innorat pe plaja de la Tusla.

Mi-e dor... si cel mai greu e sa nu pot sa comunic.

miercuri, august 15, 2007

Extra si intro

Extraversiune... orientarea libidoului catre inafara, activare sociala. A aparut ca o compensare fireasca dupa o perioada destul de lunga de alunecare pe spirale interioare. Introversiune... lucrurile se echilibreaza si m-am asezat undeva la mijloc. Nu stiu cata valoare are pentru cineva din exterior o observatie de genul asta. Dar uneori imi vine sa scriu un ghid despre managementul personalitatii proprii. Probabil ca ma va ajuta acest minijurnal la un moment dat pentru asta.

sâmbătă, iunie 16, 2007

Sa te odihnesti in pace!

Ne gasim in viata, traim scurt si intens. Pornim separat fara regrete, fara priviri in urma foarte dese. Si fara sa stim ca ne-am legat pentru totdeauna. Imi pare rau ca nu am fost langa tine. As vrea sa le strig tuturor ca momentul asta sa nu treaca pur si simplu! Tu vei trai si prin mine mai departe...

vineri, mai 18, 2007

agresivitate

Mi-e frica de mine in anumite situatii. Nu ma gandesc inainte ce e mai bine, ci ma las dusa de furie. Intr-un fel nu imi pare rau, mi se pare normal sa reactionez asa, ca o compensare la ridicolul situatiei in care ma gasesc.

Imi dau seama ca trebuie sa pun capat. Ca lucrurile trebuie recalibrate si reasezate intre noi. Deja ne luptam in proiectii, asumptii, interpretari... Daca ma opresc acum mi-e frica totusi sa nu obtin exact ce nu vreau. Si totusi nu voi obtine decat cursul firesc al lucrurilor.

Iubirea mea nu va fi mai mica sau mai mare. E dincolo de toate astea.

marți, mai 15, 2007

plang

Plangeam intre speranta si disperare si imi doream mult sa pot sa prind acel drum catre tine. Sa nu te pierd.

Acum plang fiindca te-am pierdut. Plang fara manie, fara revolta, plang fiindca sunt. Fiindca asta inseamna acum sa fiu.

Nu stiu ce te mai leaga de mine. Nu stiu de ce ma suni, mi-e teama ca nu ai nevoie de mine decat sa nu te mai simti vinovat. Ce ne leaga? Viata e simpla. Ne leaga ceva sau nimic. E ceva subtil dar puternic. Sau e doar iluzia mea. M-am obisnuit sa cred ca e o iluzie. Ca asta e tot.

vineri, mai 11, 2007

Raspuns


Dupa atatia ani in care nu m-am lasat pe mine insami sa ma asez pe acea piatra si sa stau, lasand piatra sa gandeasca iar eu sa fiu... acum o fac. Ani in care am cautat raspuns, ani in care am navigat in deriva prin lume. Raspunsul e acelasi, sensul...?? Nu stiu inca sensul. Fiecare noua intelegere se subsumeaza uneia viitoare, astfel ca nu pot spune ca am inteles. Stiu mai mult ca ieri, dar nu stiu nimic. Nu fiindca il citez pe Socrate, ci pentru ca ma apropii de sens, dar niciodata nu il prind...

Se pare ca stiu deja, as putea sa le spun si altora. Se pare ca stiu. Sa las lumea sa existe in mine, pur si simplu. Femininul e natura, a fi, a simti, a trai. Era in mine, acum e constient. Acum trairea asta e constienta si cred ca ea are natura de a echilibra, de a "vindeca". Asta face energia mea. Asta cred ca era necesar sa inteleg. Vine din mine si voi inceta sa ma mai impotrivesc. Banuiesc ca ma va duce undeva. Si ca sa il citez pe Jung acum, inconstientul imi va spune intr-un vis sau altul daca am inteles bine sau am luat o cale gresita.

vineri, aprilie 27, 2007

nu-i nimic

Asta este intr-adevar cea mai buna formulare: nu-i nimic.

Cel mai mult cred in mine si in deciziile pe care le voi lua. Merg mai departe.

joi, aprilie 26, 2007

Iluzii

Am tot felul de intuitii si idei, imi vin in minte mereu "sensuri" noi. Am senzatia ca, da, acum stiu ce e de facut. Si ce naiba e de facut??

Ce frustrata si furioasa eram ieri la terapie. De ce trebuie sa caut eu raspunsuri? Si sa ma intreb si dupa ce e? OK, am inteles ca mi-e frica. Vreau sa imi asum trairile si intelegerea asta. Am hotarat sa merg la munte pentru asta.

M-a intrebat ce am nevoie si ce imi lipseste. Singura diferenta esti tu. Imi lipsesti tu. Ma gandesc sa renunt. Sa imi iau drumul meu in serios, numai eu. Sa astept o noua completare, altcineva care sa ma completeze. DAR NU POT. Nu vreau sa fac o alegere din care sa nu ma mai pot intoarce. Desi si asta e absurd: viata merge in drumul ei si se intoarce cum vrea ea. Ar trebui sa am incredere in viata si sa nu ma mai ingrijorez de nimic.

Insa e atat de profund uman sa nu vreau sa te pierd. :((

miercuri, aprilie 25, 2007

Frustrare

NU stiu de ce sunt mai frustrata. Din motivele adevarate ale frustrarii mele sau pentru ca nu fac fata frustrarii, ca nu ma ridic intotdeauna deasupra ei... Teoria spune ca trebuie sa imi exprim nevoile. Nevoile mele nu au cum sa isi gaseasca acum satisfactie.

Sunt frustrata ca sunt pusa mai prejos, desi sunt iubita mai real. Ca prin gesturile de zi cu zi sunt neglijata, desi dincolo de asta eu contez mai mult. Dar nu mai stiu cand sa ma plang si cand nu. E atat de bine ca existi si ma iubesti cu adevarat. Gresesc ca vreau sa ma iubesti numai pe mine?

Inteleg, asa e. Insa frustrarea trebuie sa o urlu! Altfel, nu pot.

marți, aprilie 24, 2007

Holism

"..la un nivel primar, esential, universul este o unitate care nu se schimba... totul este unul. Unul este indivizibil, de aceea e un intreg continuu.. Este complet in fiecare parte a lui precum masa unei sfere compacte..." (Parmenide citat de altii)

Spinoza a dezvoltat o filosofie holistica... Cf. lui, toate diferentierile si separarea aparenta pe care le percepem in univers reprezinta, in esenta, aspecte efemere ale unei singure substante, ale unei energii esentiale, ale unei vibratii fundamentale, pe care el o numea Dumnezeu sau Natura... accentueaza unitatea care sta la baza universului... de asemenea unitatea esentiala este reflectata de descoperirile facute in domeniul teoriei cuantice moderne, care descrie existenta ca o "excitatie" a vidului cuantic, ca si cum toate lucrurile ar fi ca valurile unui ocean.. (citez si eu pe altii Psihologia dezvoltarii umane, Ana Muntean, pg . 28).

"Nu mai putem trata "in sine" acele caramizi constituente ale materiei, pe care le consideram initial realitatea obiectiva suprema. Si asta pentru ca ele sfideaza orice forma de localizare obiectiva in timp si spatiu" (Heisenberg). Pe langa faptul ca nu se supuneau legilor stabilite, bilele de biliard subatomice nici macar nu existau - cel putin nu ca entitati separate. Atomul.. nu se comporta ca un lucru distinct.. atomul incepea sa semene cu o nebuloasa.. In cuvintele lui Henry Stapp: "O particula elementara nu este o entitate neanalizabila, existenta independent. In esenta, este un set de relatii ce afecteaza celelalte entitati." Aceste "chestii atomice", pietrele de temelie ale realitatii, nu puteau fi localizate pentru ca, pe scurt, nu aveau granite. (citat aproximativ Ken Wilber, "Fara granite", pg. 69 ;)).

"Renuntand la jargon, putem spune ca fiecare particula este constituita din toate celelalte particule, fiecare fiind concomitent, in mod identic, toate particulele la un loc." (Fara granite, pg. 73).


marți, aprilie 03, 2007

IUBIRE

"Daca poti sa iti risti toata viata pentru iubire, mare va fi realizarea ta. Iubirea te va trimite la tine." (Osho)

Pentru iubirea mea m-am luat la tranta cu viata, cu disperarea, cu negarea... cu toate iluziile mele. Si cred la fel de mult si acum! Si astept..

joi, martie 29, 2007

puzzle

Viata se aseaza incetul cu incetul in puzzle-ul ei. Se compune, apoi se intregeste, se echilibreaza... Totul imi spune "esti pe drumul tau". Acum cand lucrurile mi se par mai nepotrivite ca niciodata... E o ironie. Ma impinge ceva inainte. Acum cand nu mai inteleg nimic din sensurile mele. Nu pot decat sa privesc, sa accept... sa accept linistea. Sunt in mine... Ce mai imi spune este ca linistea asta e cu tine. Si echilibrul e in jurul tau.

Lumea se aseaza in jurul meu si eu nu fac nimic pentru asta. Piesele cad una dupa alta in locul lor. Te simt si te accept in mine fara sa inteleg... ESTI! Am senzatia ca nu eu decid. Ci iubirea din mine te cauta pana rezoneaza in tine. Si apoi se intoarce si-mi aduce liniste. Poti alunga linistea?

luni, martie 26, 2007

nu sunt o mistica




E uimitor. Eu nu sunt o mistica si nu las constiinta mea sa fie abolita nici macar cand beau. Nu scap nici un moment fara ratiune.. Controlez tot ce poate fi controlat. Pana si sexul.


Dar sunt o afectiva. Uimitor sau nu... SIMT. Insa nu numai lumea asta. Ci energia. Si timpul. Sau ce o fi el. Simt forma in care vine lumea. Sau ce simt. Ma asez involuntar in meditatie si ma supun partii mele profunde. E liniste si echilibru. Si lumea exista ... in mine?? E un intreg. Iar acum mainile imi sunt mereu calde. Si oamenii au un camp de energie si intentii.




luni, martie 19, 2007

Minunea

Cica exista minuni. Mi s-a povestit despre un copil care si-a propus sa se lupte cu "oamenii rai" si visa in fiecare noapte ca se lupta cu extraterestrii. Si asa s-a vindecat de o tumoare la cap care trebuia sa il ucida in cateva luni. Tumoarea a disparut in totalitate.

Apoi despre o persoana in carne si oase care putea misca obiectele fara sa le atinga.

Mintea este cea care transforma. Daca tu crezi suficient.

In plus exista posibilitatea sa creezi in interiorul tau... o mandala. Echilibru.

Cineva, un maestru zen, transforma moleculele de apa in forme mandalice cu ajutorul gandului. Eu cateodata simt ca sunt formata din cristale perfecte.

Am adaugat un link catre Falun Dafa. I-am vazut in Herastrau. Si le-am cunoscut povestea de pe site-ul Amnisty International.

duminică, martie 18, 2007

ma transform

















Sunt mult prea idealista in viata si idealismul asta de fapt nu merge. Lucrurile se rezolva din nevoi imediate si presiuni de moment.
Am constatat ca degeaba cred in unicitate, iubire, adevar... Ele nu exista cu adevarat. Nu in forma lor absoluta. Nu exista pur si simplu. Ele nu fac minuni, nu schimba pe nimeni... Nu exista credinta care sa miste muntii. Nu exista iubire care sa vindece. Nu exista dragoste care sa imbrace si sa hraneasca. E doar un mit!
Cred ca nu mai vreau sa fiu terapeut. E o iluzie. E ca si cum ai fi preot: crezi in ceva mai inalt care insa nu face nici o minune.

NU cred ca oamenii se mai intalnesc in alta parte decat pe pamant. Nu cred ca isi pot oferi unul altuia decat ceva timp. In rest nu prea au ce sa ofere.

Nu mai cred in sens. Cred ca sensul copiilor pe lumea asta e numai sa continue teatrul asta. Sa urmeze aceleasi scenarii pe care mame si tati le inscriu in mintea lor din prima zi de viata.

Cred ca oamenilor le e frica de ei insisi. Eu nu mai vreau sa respect pe nimeni. Si nici pe mine. Mai ales sa inteleg... Sa intelegi implica toate cele de mai sus, pe care eu tocmai ce le-am negat. Vreau sa fiu singura si sa uit toate astea. Si sa nu trebuiasca sa mai vorbesc.

A avut vreun sens prezenta mea in viata ta? A schimbat vreodata ceva? Am pus suflet: s-a miscat vreun fir de praf? S-a prefacut vreun noroi in aur?

Ma transform in nimic si as vrea sa am puterea sa raman asa. Nimeni si nimic.

joi, martie 15, 2007

a nins

A nins... cu flori de corcodus :)

Primavara imi aduc aminte de povestea florii de cires: florile de cires sunt perfecte pentru ca ele nu ajung sa se ofileasca niciodata; in culmea frumusetiii lor se scutura si le poarta vantul.

Ai cautat pana acum floarea din pom cea mai frumoasa? Sa imi spui si mie cand o gasesti. O sa iti spun si eu.

miercuri, martie 14, 2007

a contine

Prima oara cand am auzit acest concept mi s-a parut ca suna a revelatie. Si m-am gandit ca nici macar nu il pot "cuprinde tot". Asa sunt unele cuvinte, sunt magice :)

Te poti contine pe tine?!

Acum am inteles unde se risipeste energia din interior. Sau de ce nu are consistenta... Intai trebuie sa o contii. Sa ia loc in tine, sa ii poti da spatiu, apoi forma.. Apoi o asezi in exterior... cred ca in gesturi intai... si in ochi... Apoi in lucruri si creezi de la sensuri la forme, poti sa creezi tot ce vrei tu.

Eu intai am sa ma creez pe mine sa pot contine toata aceasta energie si sa iau forma, energetica. Am "pus mana" pe ea: e reala! Acum o asez in corpul meu si ma asez si eu.

marți, martie 13, 2007

S-au ofilit

S-au ofilit crinii :(( Si plang. Cum va fi fara tine?! Sa ne indepartam ca doi straini si sa trecem singuri prin ploi...

As vrea sa nu ma trezesc in nici o dimineata pana cand te vei intoarce.

stai sa vezi

Inainte nu imi aminteam ce visez si mi se parea ca dorm bine. E foarte bine sa nu ai cosmaruri imi ziceam.

Acum visez zi de zi. Daca nu imi amintesc un vis e suparator, ca si cum eu nu exist in timpul noptii. Dar imi amintesc visele pe bucatele si sunt agitate. Se intampla tot felul de lucruri. Terapeuta mea le numeste paradoxale. Hmm pana sa imi zica ea nu mi s-a parut nimic paradoxal. Am crezut ca asa sunt visele.

Azi noapte am fugit foarte suparata in vis. NU vreau sa fug asa si in realitate! Ma auzi? Ma intelegi?! Te iubesc foarte mult si nu pot gasi echivalent in realitate pentru ce simt. Doar in tine.

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.