joi, decembrie 13, 2012

intuitie

„dorul de abis, un dor de a se îneca în propria sursă, de a fi absorbit în tărâmul mamelor” (Jung, CW 5, paragr. 553).

exista o localizare aproape organica a unui astfel de sentiment, a unei asemenea trairi simbolice, in simbol, prin simbol.

ce se afla dincolo de metafora simbolica? de intuitia transcendenta, care identifica un anumit simtamant si transcende
(il trece prin) mai multe niveluri psihice/straturi (cat este de impropriu spus!) pentru a se forma, a lua o forma in constient... ca o spatialitate - spatialitatea este ca o bula psihica de sentiment si forma/imagine kinestezica care poate fi proiectata in spatiul mintii si asociata cu o traire corporala... exista o corespondenta intre minte si corp, nu traim nimic psihologic, ci numai psihosomatic.

ce se afla... reflecta nevoia de transformare organica, somato-psihica, atingerea unui nou nivel al senzatiei si energetic.. rafinarea acestor trairi este rafinarea functionarii cerebrale? au vreo legatura? o rafinare a actiunii moleculare, a fuctionarii celulare? o armonizare a materiei vii...

nevoia omului de numinos, de sinergie emotionala, este nevoia de armonizare somato-psihica, de patrundere intr-o zona echilibrata fizic / sistemul poate deveni energetic, o forma de energie constienta de propria transformare, atenta la ea, capabila sa mentina o anumita rezonanta interna...

o integrare printr-un alt simt in lume, printr-un raport mai subtil cu lumea...



14.01.2013
cautam sa dobandim si sa tinem lucruri cat mai fizice, inclusiv in mintea noastra




duminică, noiembrie 11, 2012

centrul

Centrul inimii - urcand din hara, din zona energiei materiale, ajunsa in centrul inimii constientizarea de sine. Aici este locul in care au inceput sa se produca cele mai multe transformari in fiinfa mea. A urmat o perioada de compasiune si simtire, mai ales plina de non-judecata si lipsa criticii. Energia statea calda si blanda invaluind inima, pulsand in pieptul meu. Avea o anumita textura, parca puteam sa o atuing in sufletul meu. Simteam ca iubirea este singura forta a psihicului care poate patrunde tot, care poate transforma tot, care poate schimba cele mai negre pulsiuni ale fiintei. La scrut timp insa energia a capatat o noua intensitate. Parea ca coprul meu era rupt de cap. Energia era adunata in zona pieptului presand parca pentru a tasni catre cap, insa tot ce se petrecea se petrecea numai in inima si in corp, eu eram in inima si in corp, si simteam ca urmeaza sa trec catre o alta dimensiune. Ce avea insa sa se intample? Asteptam din clipa in clipa sa intrevad un nou eu, o noua lume. Insa desi capul  meu parea ca va exploda, eu inca nu treceam dincolo de zona inimii. Simteam atat de distinct aceste lucruri. Atunci, am inteles ce este Poarta Zeilor de care vorbea A. de S. Este intr-adevar o alta dimensiune in care nu puteam patrunde. Trebuia sa se intample altceva.

Lama nepalez s-a intamplat. In sensul ca am ajuns tocmai tocmai la una din prelegerile sale despre moarte, Avusesem luni intregi cosmaruri legate de moarte. Vise cu oameni dragi morti, vise cu criminali, vise in care eram tot mai aproape de moarte si tot mai adanc cufundata in inconstient, vise pline de intuneric si de apasare. In ziua aceea stiam ca maestrul e in Bucuresti. Insa nu stiam daca sa merg sau nu la prelegerea sa. Si de dimineata ma chinuiam sa ma decid. In timp ce mancam am vazut foarte distinct chipul lui in minte si am simtit o chemare. Trebuia sa merg. Era important. Asa ca am iesit pe usa. Am ajuns in a doua jumatate. Si tocmai cand se termina pauza. Maestrul pregatea o rugaciune si o binecuvantare pentru deschiderea chakrei coroanei. Si o mantra. Si a vorbit intai despre bardo si moarte. Ei bine, m-a nelinistit profund ce am auzit, nu pentru ce era spus, ci pentru ca aveam aceasta obsesie legata de moarte si de despartirea de lumea aceasta. Nu mi-am dorit niciodata o viata in rai, ci una pe pamant. O viata cat mai vie, daca se poate spune asa. Sa pot simti si trai fiecare senzatie si fiecare clipa sa fie plina, eterna, infinita. O singura clipa mereu.

Binecuvantarea lui mi-a trimis energia catre un nou nivel. A fost o bulversare totala. Trei zile am fost nauca. Visam ca recit mantra, visam ca visez mantra, treaza visam mantra. Eenrgia avea alt sediu, iar constienta mea se mutase in cap. Bulversant mai era si faptul ca legatura dintre inima si cap nu se facuse automat. Adica simteam ca pierd compasiunea, ca pierd legatura cu sentimentele, cu iubirea, cu caldura inimii, desi stiam ca e acolo, nu o mai puteam accesa cu aceeasi claritate. Mintea mi se putea elibera de ganduri cu mai mare usurinta, insa si inima da traire. O perioada am regretat chiar aceasta pierdere, A fost o pierdere. Ceva in mine a murit.

A. de S. vorbea despre regasirea partii feminine, cununia cu femininul, cu mama, morti succesive si nasteri care duc la poarta, insa aici murise simtirea si creierul avea o alta energie. Plecat din inima, am ajuns in minte. Mintea mea nu are sex, nu este o persoana cu o identitate si personalitate predefinite. Mintea mea nu are ganduri preferate si nici ganduri respinse. Insa are instincte. Animalul din mine este mai prezent ca inainte, pentru ca acum are multa libertate sa se fie. Si mi se pare firesc asa. Unde devine important sa inchid un alt cerc: Wilson si Stevens. Intr-adevar suntem in armonie cu noi insine si impacati cu viata noastra in momentul in care potentialul nostru instinctual este liber sa fie, sa devina, sa isi puna energiile in lucru pentru a ne transforma in directia naturala. Toata aceasta energie este o binecuvantare pentru psihic, nu o amenintare. Este natura umana din care psihicul a aparut, este natura lui care lasata sa devina se lasa pusa in slujba noastra ca un cal care isi iubeste calaretul. De fapt noi suntem centaurul, om si cal in acelasi timp.

Conexiunea cu inima se creeaza lent. In timp indelungat. E inca un tarvaliu, o calatorie de descoperire, in care transformarile sunt subtile, fine, aproape imperceptibile, daca nu iti ajustezi simturile la adevarata lor finete. Micile schimbari devin insa revelatii.

Acum mintea cateodata tace de la sine. Ma sileste sa tac. Alteori nu ii pasa si isi deapana firul, in timp ce in spatele sau apare din cand in cand un martor care priveste tacut lumea. Tacut pentru ca este dintotdeauna acelasi, pentru ca a fost acolo din cand in cand si mai inainte, dar nu vorbeste in cuvinte, limbajul sau sunt eu, in intregime.

Ce ma surprinde este ca toate lucrurile astea se intampla de la sine. Cateodata imi spun, daca as fi meditat, as fi inaintat foarte repede. Adevarul este ca nu am meditat niciodata suficient, niciodata mai mult de 10 min si niciodata nu am avut un program de care sa ma tin. Insa ma surprinde ca lucrurile nu s-au oprit niciodata din mers. Ca poate ar fi avut un alt ritm, insa ritmul acesta este singurul pe care il cunosc si mi se pare ca este natural si de fapt nu se opreste niciodata.

to be continued..

vineri, octombrie 19, 2012

Natura!

Cum sa descriu o intuitie de moment?

Natura - lumina din tot ce e viu care este in toate egala si aceeasi in mine si in frunza si in vierme si in caine, care traieste in toate si ia forma care apoi se topeste inapoi in ea insasi fara a pierde insa nimic din ceea ce a fost. Adica viata mea e o secunda din ce natura traieste in fiecare si in toate. Iar secunda aceasta va mai fi in altceva. Nu eu sunt vie, ci natura, un curent continuu care a transcris eforturile ei in gene cu sarcina de a exista si a propaga ceea ce natura este,

Interesant.

format pagina

Daca google mai schimba mult bloggerul asta, o sa imi zapaceasca nu numai postarile dar si gandurile despre ele. boo hoo

instincte

De cand mi-a picat in mana Wilson, On Human Nature, fara a fi in nici un fel un fan la inceput, ma lovesc peste tot de Darwin si de psihologie evolutiva. Lucru foarte bun, pentru ca am o alta perspectiva. Perspectiva mea e mereu in schimbare, de aceasta aveam nevoie pentru a completa intelegerea mea.

Traduc Stevens. Arhetipuri si instincte, sunt in mijlocul unei revelatii, pe care nu o pot verbaliza decat intr-un mod idiot (am incercat sa explic, lumea nu a fost foarte impresionata, nici eu :)) Dar e un lucru mare, e un lucru care a schimbat ceva foarte subtil, insa decisiv, in mine. A schimbat atitudinea mea fata de mine si fata de instinct. Fata de instinctul de crima, instinctul de a supravietui, de agresivitate, de altruism, cuplu, nevoia de iubire, de urmasi. Wow ce simple si sunt lucrurile duse la nivelul lor bazal, fundamental. Ce sens au! Cat de usor te scapa din dualismul si fabrica culturala de nonsensuri (scrisesem prima oara sensuri :)).

Inca ceva, insa merita o postare separata. Natura!

vise

Am intrat intr-un magazin de bijuterii detinut de niste chinezi, sot si sotie. Erau trecuti de prima tinerete, moderni, ca in filmele americane. Am inceput sa ma uit la bijuterii, la unele inele, ea a venit sa ma ajute, in timp ce el a ramas in stanga la intrare undeva. Ea era tunsa tipic, frantuzeste. M-am uitat la cateva inele si ma gandeam ca daca sunt frumoase as putea cumpara unul, desi nu prea aveam bani si nu prea imi trebuie. Nu e genul de cumparaturi pe care il fac. Apoi am luat in mana un inel si ca sa il incerc mi-am scos inelele mele, inclusiv veregheta, nu stiu de ce. Am vrut sa il incerc, moment in care ea mi-a luat verigheta si se uita la ea si la celelalte doua inele. Atunci am simtit ca si cum ar fi vrut sa imi cumpere/ia verigheta si am lasat imediat inelul ei si mi-am luat inelele si am plecat.

Am avut ceva vise in noaptea asta. Camera era identica asa cum e in realitate, cu usa deschisa spre sufragerie. Noapte. La un moment dat se apropie de pat un tanar cu tricou alb, necunoscut mie, si imi zice, "haide, trezeste-te, e dimineata!". Atunci am deschis ochii si nu era nimeni. Paruse foarte real.


Am visat/avut de doua ori senzatia ca a venit o prezenta in camera. Ma simteam ca si drogata. Nu imi era teama. dar ma gandeam ca e o stare foarte ciudata, o presiune pe tot corpul, o stare de rau pe care nu o puteam controla. Apoi am simtit ca ceva ma trage spre tablia patului de la picioare si ca ma ghemuiesc acolo. Dar m-am trezit, eram la locul meu in pat cu acea stare de presiune si rau fizic. Mai tarziu in noapte, am avut aceeasi senzatie de presiune, ca si cum era ceva strain asupra mea si starea de rau. M-am trezit cu aceeasi stare, apoi a trecut si am adormit.

Iar am visat ca m-am trezit si m-am dus in sufragerie si era mai luminat ca in dormitor si mi-am zis "ce interesant, aici e mai multa lumina, in dormitor e mai intunecat". Am intrat in dormitor si m-am uitat pe geam spre cer si era intunecat, apoi iar in sufragerie, era mai luminat. Am crezut sincer ca m-am trezit, dar cand m-am trezit cu adevarat eram in pat si nu ma miscasem.

Nu m-am simtit amenintata, nu am simtit nici o clipa ca ar fi o prezenta in camera, in starea de veghe, nici macar imaginata. Insa cand am adormit, fara sa imi explica impresia ca a venit ceva in camera era foarte puternica si total negandita, neprovocata de vreun gand constient. Ma trezeam in starea aceea, cu impresia aceea. Apoi disparea.


duminică, iulie 08, 2012

Krishnamurti


   
   
   
   
   
   
   
   
      null
   

krishnamurti 1


   
   
   
   
   
   
   
   
      null
   

duminică, iunie 10, 2012

Murat Boz - Ben ozledim galiba seni


 


Dışarıdan gördüğün gibi değil
Bir kez olsun buradan bakmadın
Üzüldüm zannediyorsan şunu bil
Canım yandı geçti çok yakmadın

Yaz gelir içimi sarar aynı telaşlar
Kim bilir belki de bir aşk başlar
Dalgalanır deniz ne çıkar durur yavaşlar
Kim bilir belki de bir aşk başlar

Nakarat
Ben özledim galiba seni
Bu yüzden bu kadar sitemlerim
Sen üzülme acıdan bu sözlerim
Karşımda görsem dolar gözlerim

Ben özledim galiba seni
Bu yüzden bu kadar sitemlerim
Sen üzülme acıdan bu sözlerim
Karşımda görsem dolar gözlerim

luni, aprilie 23, 2012


Interesting enough: I got married!





20 aprilie 2012

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.