e o mare

E o mare de tine si de mine intre noi. Uneori inot in mine, uneori in noi si, cand ma scald si ma scufund in adâncuri, mi se pare ca e o intreaga petrecere a fantomelor pe fundul marii noastre. Grotesc si intr-un fel mistic, se rotesc capete cu zeci de ochi si caracatițe cu brațe de panglici care vor să te prinda si sa te infasoare intr-o mumie a trecutului tau... A trecutului lor,  a trecutului nostru.
E atât de liniște la masa cu tine.  Ne privim si zâmbim ca doi fugiti de acasa, ca doi scapati in lume fara de-acasa, fara de maine... doar cu ieri. Si cu azi... Si nu avem decat o ora in care tu sa fii tu si eu să fiu eu și tu să fii eu si eu, tu. Și tu să fii și eu și tu, iar eu să fiu și eu și tu. E plăcut,  e nebun,  sa fim noi doi, transparenti si tacuti, si veseli, de parca toate petele pe armurile noastre s-au sters si mainile lor s-au retras, vocile au tacut. Ma privesti. Ma iubesti, nu-i asa? Dupa atatia ani inca sa simt pieptul cum se umple cu totul de aer si abdomenul greu de satisfactia prezentei tale!
Si eu! Simt ochii umezi si vad dincolo de forma ta, alunec in marea dintre noi.