sâmbătă, noiembrie 04, 2017

m-ai tulburat

Un singur cuvânt, numele tău, și mi-am adus aminte de ceața din acea dimineață. De griul fără capăt care-i împrumuta zilei infinitul său. O zi care nu s-a mai terminat. S-a scurs în mine cu un vârtej mic și se plimbă prin conductele ființei mele. Tu, o umbră, în ceața ei, în ceața mea. Prin gesturi prozaice m-ai redat mie-mi și ai dispărut.

duminică, decembrie 06, 2015

viața armonioasă

Viața armonioasă înseamnă respect față de fiecare lucru pe care îl vezi, miroși, auzi, simți, atingi, de care ți se spune, la care te gândești, pe care îl imaginezi, față de fiecare gest, fiecare mișcare, fiecare sunet, fiecare cuvânt pe care le produci, față de muzică, față de vânt, apă și tot ce se întâmplă aproape sau departe de tine. Respectul față de fiecare clipă nu este respectul față de vreo entitate spirituală. Poate fi o religie, dar e religia lui a fi tu în acord cu tine. Poate fi o meditație, dar ce sens are meditatia in lipsa profundei iubiri de sine. Respectul față de lume este o atitudine față de tine. Întrebări fundamentale precum ce este viața, ce este universul nu au răspuns când nu te simți.

Respectul nu este o deplasare activă a gândirii sau simțirii către ceva, nu este acțiune, ci acceptare și afecțiune, minte-inimă în întâmpinare și căldură. O reducere a minții la simțire și a simțirii la minte. În fond este o revenire la tine însuți/însăți, ca o revenire la matcă. Simți când ești în tine și rămâi fără vreun efort acolo, prin respectul care devine iubire.

Ce sens are? Pune semnul egal între exterior și interior. Iar această egalitate este o condiție pentru ca ceea ce se înregistrează în interior, clipă de clipă, să se înregistreze egal, fără dezechilibre psihice și fizice. O greutate prea mare a vreunui lucru, orice emoție cu gabarit depășit, orice tensiune extinsă pe perioade fără definiție (pe care nu le percepem din exterior, ci din interior, fără a fi conștienți de manifestările lor de ansamblu, fără a le putea „conține” - a le putea defini, găsi limitele - emoțional și rațional) produce stres, acumulări de tensiune musculară, contracții și funcționarea „stresată” a aparatelor, organelor, glandelor și celulelor corpului nostru. Implicit a creierului a cărui perspectivă emoțională și rațională se îngustează. Ce face o minte fără perspectivă? Nu mai are capacitatea de a defini și deci a conține, își pierde flexibilitatea funcțională. Iar posesorul unei asemenea minți devine nefericit și tulbură armonia din jurul său.

luni, octombrie 12, 2015

Innorari

E innorat, un cer gri ca ochii mei.Vreau sa ma plimb fara tinta prin aerul de munte.

marți, octombrie 06, 2015

lost

No time to look around and see what's going on in me.

marți, septembrie 22, 2015

teorii, teorii, teorii

Mi-am pierdut capul in teorii despre societati, cultura, sisteme. Mii de ganduri organizate, structurate pentru a se sustine pe argumente, pentru a demonstra, convinge, edifica. Ce prostii!

Lumea e o anarhie, gandirea mai bine curge cu simtirea si devine o stare interna. Toate fabricatiile logicii si gandirii sunt aberații menite sa fie contrazise la nesfarsit de complexitatea realitatii. Iar astazi realitatea e barbara. Sunt tulburata profund de cele ce se intampla in Siria si cu sirienii. E cel mai groaznic cosmar,

Starea de a fi e singurul lucru cu sens si ea este limitata.

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.