Mi-e frica de mine in anumite situatii. Nu ma gandesc inainte ce e mai bine, ci ma las dusa de furie. Intr-un fel nu imi pare rau, mi se pare normal sa reactionez asa, ca o compensare la ridicolul situatiei in care ma gasesc.
Imi dau seama ca trebuie sa pun capat. Ca lucrurile trebuie recalibrate si reasezate intre noi. Deja ne luptam in proiectii, asumptii, interpretari... Daca ma opresc acum mi-e frica totusi sa nu obtin exact ce nu vreau. Si totusi nu voi obtine decat cursul firesc al lucrurilor.
Iubirea mea nu va fi mai mica sau mai mare. E dincolo de toate astea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu