vineri, martie 14, 2008

Romania

Am obosit sa vad locurile dragi transformate in betoane si cenusa. Am obosit sa vad ca desi suntem mai putini ca inainte nu mai avem loc in tara asta. Ca ocupam mai mult teren, ca ne inghesuim in autobuze si masini, ca sunt mai multe case dar ai mai putine locuri in care sa locuiesti, mai putine zone frumoase de vizitat.

Pentru ei tara asta e un fel de debara, isi lasa aici vechiturile si pleaca in lume la cumparaturi, in vacante exotice. Normal ca nu conteaza ca la Diham acum e zona rezidentiala si betoane in varful muntelui, au alte locuri mult mai exotice unde sa se relaxeze si aici e doar groapa din care scot aur. Gunoiul pe care il transforma in masinile de lux din fata de la BT Cafe. Sa va stea alunele vechi pe care le pun aia in specialitatile de cafea in gat! Ei bine da, la BT Cafe mi-au servit cafea cu alune stricate. Dar ce conteaza, doar de fite vine lumea acolo nu pentru a savura cafea. Doar acolo o zi e Esca, o zi Zavoranca, Pepe, Becali... si nu mai enumar ca le fac publicitate unor nulitati. Si dintr-un Aston Martin au coborat 2 tigani! Si nu sunt rasista in nici un fel, dar sa imi explice mie cei "discriminati" si marginalizati cum isi fac palate, caci eu care se zice "le fur" slujbele ca am mai multa trecere la patroni decat ei si am avut acces la educatie nu reusesc sa imi iau un jeg de Dacie?

Si daca se simte cineva jignit de termenul de tigan, atunci aflkati ca o persoana foarte respectata din comunitatea lor mi-a spus ca chestia asta cu romii e o aberatie, ca adevaratii tigani stiu ce sunt si nu le e rusine: sunt tigani nu romi cu unul sau trei de r. Nu ei s-au numit romi ci cei care se uita la ei ca la animale distincte.

luni, martie 10, 2008

Un om si calul lui

Am visat un cal. Veneam cu el de acasa, de undeva din apropierea Bucurestiului, si alesesem sa il calaresc in loc sa iau autobuzul. Calul asta mi-era drag, ca parte din sufletul meu. Si intrata in Bucuresti, poate prin Pantelimon, m-am oprit in fata tramvaiului. Sa urc calul in tramvai?! Sau sa merg calare inca cateva statii pana in centrul orasului? Poate ma va opri politia. Cine a mai vazut oameni mergand calare prin oras? Un om si calul lui!

Eram eu diferita sau acesti oameni carora nu li se pare normal sa fii un om cu calul lui intre alti oameni fiecare cu animalul sau. Adevarul e ca insotit de sufletul tau cal intr-o lume creata artificial te vei simti chiar tu un pic nelalocul tau.


(http://www.hickerphoto.com/horse-photos-3372-pictures.htm)

Enigma a fost elucidata. Ce era atat de altfel la mine? Ma urmarea calul meu si eu credeam ca l-am lasat acasa. Ce mai Don Quijote! Macar de-acum nu o sa incerc sa il mai urc in tramvai..

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.