luni, mai 23, 2011

triunghiuri

Bineinteles este n triunghi. Sau ca o piramida.

La nivlul inimii ajungi prin iubire si meditatie, prin prezenta iubitoare in lume. A iubi defineste fiinta umana, iti oblojeste sufletul si te conecteaza cu lumea exterioara printr-o panza nevazuta.

Dar la nivelul triunghiului superior ajungi initiat, ghidat. Si cand se deschide Poarta Zeilor, triunghiul superior nu este la nivelul capului, ci esti tu, o piramida a intregului corp.
Ma bucur ca acest site nu e si el interzis de guvernul turc, care este mai atent decat insisi comunistii sa nu cumva ssa le faci propaganda negativa.

Multumesc.

luni, mai 16, 2011

vieti 1

Nu am indraznit sa speculez asupra vietilor anterioare pana acum. Ceea ce poate insemna doua lucruri. I am losing it... sau e bine sa ai an open mind.

De curand am inteles ca sufletul meu nu e nici femeie, nici barbat. A explorat cumva ambele ipostaze. Am mai inteles ca in natura mea este multa inocenta. Si liniste. Desi ma las prinsa in maya, sufletul meu pare sa vina din alt timp.

Cred ca in cele mai multe dintre vieti (daca au fost) am fost barbat. Si am fost uimita pana la tacere de perfectiunea naturii, in fiecare viata. De altfel cand eram copil vorbeam cu vantul si credeam ca copacii sunt fiinte vii care se pot misca si tranforma intr-un fel de oameni. Cred ca am avut un vis asa :)

vieti

A fost ceva incredibil. Eram epuizata mental cumva asa ca am atipit la pranz. Mantre peste mantre in capul meu se recitau singure. Iar in somn am accesat o stare de constiinta intre somn si trezie. Si aveam o senzatie fenomenala. Imi venea sa rad (rad in somn destul de frecvent), dar de data asta era altceva. Eram foetus, ma vedeam cu capul tuguiat si abia format de foetus, cu picioarele stranse si un curent de emotie imi strafulgera corpul. Lumina parea filtrata ca prin abdomenul mamei. Si a fost un fel de ras al corpului, fara a rade de fapt, ci tremurand si simtind rasul adanc in mine... nu stiu cum poate fi descris. Dar m-am gandit ca asa radeam in uter.

Copiii rad in uter???? Eu cred ca radeam...
nu ma mai simt ciudat :)

marți, mai 10, 2011

vise

Am visat numai mantre si rugaciuni scrise pe placute ciudate. Pentru cei suferinzi, pentru cei saraci, pentru nu mai stiu cine si ce.. nenumarate rugaciuni. Ma trezeam si adormeam la loc, rugaciunile nu se opreau.

Apoi un vis ciudat din care nu-mi aduc aminte decat strazi vechi si in ruina. Si o casa in care am intrat... O femeie intre doua varste bolnava de cancer care era iubita de doi barbati. Ei incercau sa o salveze cred, iar ea le spune ca e ok...

Calota craniului meu pare prinsa de electricitate. Pare ca va sari in aer. Nu ma pot opri, parca mantra se recita in continuu in mintea mea. Vreau sa inchid ochii, sa ma asez si sa stau. Dar senzatia continua, nu se opreste. Am obosit deja.

luni, mai 09, 2011

Ma simt ciudat. De ieri.

duminică, mai 08, 2011

experienta

Dumnezeu are foarte multe fete, cam tot atatea cate idei au supusii sai... si nesupusii. A fost o experienta pentru mine, am participat (asa cum banuiesc ca era scris sa se intample in plan recent) la o initiere budista.

Acum inteleg mai bine sentimentul religios. Cel de evlavie si incredere ca religia lor cunoaste calea, detine codul secret care duce catre izbavirea in planul divin.

As fi ipocrita daca as zice ca budismul ca religie difera prea mult de crestiism. Tocmai ce imi fu prezentat un rezumat (de doua zile) a cartiii tibetane a mortii. Ce sa zic? Buddha nu-mi aduc aminte care, cel rosu ca rubinul, i se arata sufletului aflat in starea bardo pentru a il lua in lumea sa eterna a fericirii si iluminarii. Insa cel care nu a acumulat merite, cel care nu a fost initiat, cel care este impins de karma nu va recunoaste starea lui Buddha ca lumina pura. Si va fugi speriat de el. Astfel va renaste in samsara, daca e norocos ca om, daca nu... pentru ca nu si-a depasit instinctele si egosimul, lacomia si alte emotii negative, atasamentele umane, atunci poate sa ia chiar o forma inferioara, de animal. Si ar fi multe de povestit, numai ca ne intoarcem la vechea polemica a raiului si a iadului (care nu e samsara, ci o iluzie a mintii in deplina suferinta fie de caldura de nesuportat, fie de inghet... etc).

Devotiune se cere fata de Buddha - care nu este altul decat natura eterna a universului, fie el Dumnezeu, Allah sau Shiva... - devotiune si practica neincetata, rugaciune pentru a fi absolvit, purificat, iluminat... Nu pierdeti timpul sau va veti renaste in suferinta...

Si iata-ma pe mine omul in mijlocul acestei ploi colorate de idei... Cine sunt eu? Mi-e Buddha un strain? Mi-e Iisus un strain? Dumnezeu e ceva atat de abstract si infinit? Nu pot sa cred asta, desi cam asa se arata in noua/vechea lumina. Am imensa compasiune pentru fiintele vii, cu lacrimi in ochi. Fata de toate. Asa ca accept initierea lui Buddha Amithaba (asa ii zice) si accept ideea de a deveni iluminat daca astfel sufletele creaturilor vii sunt eliberate din robie si suferinta... O accept cu inima si nu vreau sa gandesc si sa judec. Insa eu l=am cunoscut altfel pe Buddha. Si pe Dumnezeu... daca l-am cunoscut vreodata. Ei sunt compasiune pura.. si nimic mai mult. N-au forma, zeci de brate si mii de ochi. Nici macar nu iti cer sa spui mantre pentru a te iubi. Nu-ti cer decat iubire, pentru ca iubirea te va creste si transforma. Devi lumina prin iubirea ta fata de tot ce este viu si prin firescul fiecarei clipe care trece. Nu te opreste din a gresi si nici nu iti reproseaza asta. Nu exista greseala intr-o lume a ehilibrului divin (nu ma refer la cantarul karmei si nici la balanta sufletelor). Dumnezeu iti da voie sa fii tu insuti, pana te vei dizolva in natura ta. Este sublim si este etern. Si asta esti tu. Iar eu sunt o mistica, se pare :))

Mantrele au fost puternice. Sunetele au deschis chakrele. Si totusi imaginea mea despre Dumnezeu nu s-a schimbat. In sexualiate si in prmomiscuitate si in lacomie si in crima.. in toate exista Dumnezeu. Aceasta este religia naturala a firii.

Nici budismul nu este raspunsul meu, desi ma inchin cu respect in fata iluminatior si a lui Buddha. Mult mai uman si mai personal este Iisus. Nu-mi ramane decat sa ma rog, sa imi traiesc viata in lumina iubirii si sa ii cer sa se reveleze, adevarata natura a lui Dumnezeu. Sunt convinsa ca Buddha si Iisus au cunoscut-o. Sau s-au apropiat de ea. Si cred ca Osho avea dreptate. Calea iluminarii este calea singuraticului. Prin gratia sa, Dumnezeu iti va recunoaste fiinta in iubire.

intalnirea cu Buddha

M-am trezit tarziu, ca de obicei. Aveam in gand sa merg la intalnirea cu maestrul buddhist, dar nu eram convinsa ca vreau sau am ce cauta acolo. Cautarile mele sunt foarte personale si nu ma pot cu buna stiinta lasa trasa in vreun curent religios. Desi respect din inima budismul.

Mananc. Si ma uit la ceas. Si iata ca se intamplac eeva. Am simtit prezenta sa. Ma privea si imi spunea sa vin. Maestrul ma chema. Intens.

M-am codit vreo jumatate de ora. As fi vrut sa merg. MA gandeam ca ma va judeca, nu sunt un om pregatit de iluminare, am prea multe defecte cu care ma complac si nu doresc o viata eterna. Vreau doar sa inteleg ce inseamna sa fi om. Nu stiu daca e cineva in lumea asta care ma poate ajuta prin ritualuri si mantre. Dar era in mintea mea si nu vroia sa dispara.

Am iesit pe usa. Aveam mai multe posibile destinatii. La Sebastian m-am decis sa merg spre maestru. Era deja tarziu, ma gandeam cat de putin a mai ramas din cursul tinut si cat am pierdut din invataturile lui. Dar vroiam sa ajung acolo sa il vad, sa ma uit in ochii lui (oare?), sa fiu prezenta acolo. Am luat tramvaiul. Apoi autobuzul o statie. Am mers pe jos o statie. Am ajuns la 3. Am nimerit imediat sala. Si era pauza. Am ajuns exact inainte sa inceapa partea a doua a zilei. M-am asezat chiar in fata lui, pe un scaun in spate. Fara nici o emotie, acolo trebuia sa fiu.

A vorbit despre trecerea dincolo. Despre moarte. Si cum trebuie sa aducem moartea in viata noastra. A urmat o mantra. Mai multe. Chakra coroanei Rugaciunea lui Buddha Amithaba (nu stiu cum se scrie si uitasem si care Buddha...)

Amuzant, acum cateva zile scriam intr-un profil pe nu stiu ce site ca imi doresc sa aflu ce e dincolo de moarte. Tema intalnirii de maine va fi chiar asta. Si ne va da initierea lui Buddha :)

Daca stie ca nu voi veni la retragere. Ca drumul meu merge in alte directii. Ca nu ma voi ruga, nu voi zice mantre de prea multe ori, ca nu voi tine post... inca ma cheama. Oare Buddha va veni la capataiul meu?

fara titlu

Am avut acest thanatos in viata mea pentru aproape un an. Vise pline de moarte si intuneric, lipsa poftei de viata, de iubire, energia mea era atrasa intr-o gauira neagra si refuza sa mai revina. Simteam ca imbatranesc, ca ma indrept catre un sfarsit, ca totul devine mai fad, inclusiv eu si nevoile mele.

Am contemplat ideea unei depresii, simptomele se asemanau. Plus se adauga o mica anxietate. E usor sa pui diagnostice. Mai greu e sa intelegi ce naiba se intampla cu tine.

Au trecut visele pline de crime... intr-o parte a paduri era calm si era viata, erau lupi si lei... M-am intors acasa. Si iata-ma plina de viata si de dorinta de a patrunde dincolo de senzatii, prin pasiune intr-o noua dimensiune a simtirii. Plina de energie si sexualitate si iubire de natura si dor de inaintat in explorare.

Azi am avut intalnire cu Buddha.

miercuri, mai 04, 2011

mai e ceva

Explorarea umana este noua febra care ne mana constiinta. Nu ne simtim impliniti de visul e a trai in doi sau de a duce o viata cu sens, aranjata si ordonata - job, familie, casa, etc. Secolul 20 a apartinut isteriei si stresului, cu contaminari de anomie din secolul trecut. Acum stresul impinge oamenii fie sa se teama excesiv, mai ales de moarte, fie sa realizeze ca haturile astea nu le apartin. Si nu se mai tem de nimic.

noi

Trebuie sa scriu cateva lucruri noi. Despre puterea cu care mi se reveleaza acum imagini. Un cuvant, o sunet muzical, o alta imagine.. toate declanseaza in mintea mea imagine foarte plastice, amintiri foarte vii sau pur si simplu imagini ca un deja vu. Nu m-am putut lauda niciodata cu imaginatia mea vizuala sau memoria mea. Astazi in schimb s-a intamplat pentru a treia sau a patra oara intr-un timp scurt sa vad imagini atat de vii suprapuse peste realitate. Aproape ca m-au ametit.

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.