luni, noiembrie 26, 2007

dor

Cum sa imi fie DOR DE TINEEEEE???? Cum sa nu inteleg iar si iar mintea mea, sufletul meu? Si apoi se rupe totul in bucati si nu mai ai nici o importanta pentru mine. Pana aud in gand marea si miros nisipul si vantul... Pana cand ineteleg ca faci parte din aceeasi lume in care exista numai marea.


Un vis ce trebuia povestit Claudiei

Un vis care iti lasa acel sentiment ca lumea e mai mult decat lasa sa se vada... In noapte am ntrat in vis, pe un lac amenajat, am aparut (cred ca am zburat ca in Second Life) pe o barca ce arata ca o hidrobicicleta fara pedale, vopsita ieftin cu albastru. In momentul in care m-am hotarat sa vaslesc a aparut langa mine un el.. tanar, de fite, a la SL si el... visul continua un pic asa, dar partea surprinzatoare apare atunci cand vreau sa ii servesc si lui dintr-un miez de intelepciune. Aceste e unul din visurile in care exista mai multe niveluri de constiinta si se petrec simultan pe mai multe planuri, aparent fara legatura, evenimente.

Capatasem un fel de dar, de intelepciune, sub forma unei povesti pe care mi-p spusese parca CB, sau pe care in paralelo citisem in Annick de Souzenelle. Si de fapt ambele. Povestea s-a "infiintat" in consttinta visului meu, a aparut ca din alta dimensiune si era plina de sens. In momentul in care am dorit sa ii spun lui povestea, nu stiu de ce, ea s-a autodezvaluit, insa avea doua instante: acelasi sens spus in doua feluri diferite. Am avut de ales, care varianta sa o spun.

A fost odata ca niciodata... un fiu de rege si o printesa.. ei se casatoresc si unirea lor trebuia sa aduca lumii fecunditate, sa o intemeieze, sa ii dea sens. Ei se unesc, tineri, frumosi, plini de iubire, si lumea toata incepe sa rodeasca. Copacii sa inverzeasca si sa rodeasca, toate campurile, toate animalele si tot regatul... cumva toate erau legate de unirea lor cu sens intr-un mod magic. Famiile nasc copii, totul este plin de viata... Dar cuplul regal ramane steril. El nu rodeste, este atins de infertilitate, o stare ce pare a fi legata de el, de rege. Aceasta infertilitate nu inseamna numai sterilitate, desi el e tanar, plin de vlaga, ceea ce lipseste este insusi virilitatea, dincolo de forma ei fizica... Si ea se rasfrange asupra intregii lumi a regatului. Urma, ca orice regat, sa poarte o batalie cu un regat rival, dar aceasta sterilitate facea sabia grea si lupta imposibilde dus. O mare jale s-a instalat in regat, caci soarta tuturor depindea de forta regelui de a purta acest razboi. Regele dadea sens regatului. Toti razboinici, cavaleri fideli regelui lor, cad intr-o jale si disperare. Razboiul avea sa fie pierdut.

O forta de dincolo, ca o ursitoare, parea ca tine sub vraja ei, ca leaga cu ceva soarta regelui. Cumva nu fusese invitata la nunta, fusese uitata si de uitarea asta suferea barbatul. Cand toate pareau pierdute, regina ii cheama pe razboinici si ii indeamna: "Mergeti alaturi de regele vostru, dincolo de marginea regatului, dincolo de cercul acestei lumi, acolo unde lumea nu inca forma, sa gasiti aceasta forta sa il ajutati pe regele vostru sa se elibereze". calaretii in frunte cu regele ii urmeaza sfatul, calaresc pana la capatul regatului si intr-o lume ca de ceata gasesc acea forta, la capatul pamantului, unde lumea parea ca nu fusese inca creata, parea ca se afla in potentialitate.. Regele, ajutat de razboinicii sai credinciosi, care nu il vor abandona niciodata, incearca tot felul de lucruri. dar forta nu ilelibereaza. Pana cand la un moment dat barbatul isi aduce aminte si zice.. "Elibereaza-ma, sotie!". Are loc acea strafulgerare, totul capata sens, se descatuseaza... Barbatul si-a adus aminte de sotia lui pe crea o uitase, sotia lui dinainte, parca sotia lui de dincolo... sotia care il elibereaza. Se intoarce inapoi in regat si reintregeste cuplul regal.

Versiunea care insa se impune, si cred ca pe aceasta am ales sa o spun, desi ele se desfac in mintea mea simultan, intr-o fractiune de secunda, este un pic diferita, desi are acelasi mesaj.

Intr-un sat de amerindieni, seful de trib se insoara cu o tanara, aleasa lui. Aceasta unire este menita sa dea sens intregii lumi, satului care care-si trage energiile din sensul iubirii lor. Insa cupplul ramane steril. Lumea toata traieste o toamna tarzie, copacii ingalbenesc, campurile se usuca... Intregul trib e cuprins de infertilitate. Mai mult puternicii razboinici simt ca vor pierde lupta, amenintati fiind de un trib rival. Totul e jale si disperare. Pana cand intr-o zi tanara femeie le spune razboinicilor ca stie ce e de facut. Sa il insoteasca pe tanarul sef de trib in padure, acolo unde traieste aceasta femeie "salbatica", femeia uitata, vrajitoare, natura... De ea tinea cumva barbatia sefului de trib. Ei il insotesc pe barbat in padurea ce incercuieste satul, acolo unde printre radacini si crengi gasesc aceasta femeie "uitata", impersonala. Incearca tot felul de lucruri, dar seful de trib nu se poate elibera. Atunci brusc barbatul isi aduce aminte: "Lasa-ma in pace, nevasta!" ii striga cu revolta, dar si curugaminte, si lumea capata sens, se elibeeaza, se dezleaga. Si-a adus aminte de nevasta lui dinainte, de femeia uitata, femeie ca s-a umanizat, s-a incalzit, reintra in existenta.

Se pare ca barbatul uitase, o uitase si astfel ea parasise existenta aceasta a lumii create, devenise uitata, o energie agatata intre lumi. Iarel ramasese, prin uitarea lui, legat de ea.

M-am trezit gandindu-ma in schimb la sotii falsi, oamenii carora le dadusem din mine si nu luasem inapoi. Trebuia sa ii cer fiecruia sa imi dea inapoi bucatile din mine, sa ma elibereze. Pentru a face loc cununiei adevarate, unice.

Toate acestea au un sens. Un sens psihologic profund, diferit decat la o prima vedere.

O saptamana mai tarziu citeam Annick de Souzenelle, Simbolismul corpului uman. Ajunsesem la pasajul cu potopul lui Noe. Cum functioneaza sincronicitatea!

Citeam: "barbat" in ebraica se spune "cel ce isi aminteste". Isi aminteste de sotia lui interioara, Isa, femeia uitata pe care trebuie sa o redescopere pentru a se reuni intr-o prima casatorie cu sine, cu sotia-mama, pentru a trece "Poarta Oamenilor". O prima casatorie in drumul spre indviduare, a lui Oedip cu mama sa, a fiecarui om cu interioritatea sa primara.. Trebuie citita cartea pentru a fi inteles.

Pna acum nu intelegeam in nici un fel importanta simbolului casatoriei cuplului regal. Acunm citesc despre alchimie. :)

marți, noiembrie 13, 2007

si flori

26 octombrie 2007
pentru mine


intrebare

Obisnuit sa cauti mereu, cum vei stii cand sa te opresti doar sa vezi? Si obisnuit sa intelegi mereu, cum vei stii cand e timpul sa stii?

Timpul sa nu mai curga inainte ci spre tine, sa nu astepti ci sa fii. Nu mai mergi inainte pentru ca ai ajuns.

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.