nu-i nimic

Asta este intr-adevar cea mai buna formulare: nu-i nimic.

Cel mai mult cred in mine si in deciziile pe care le voi lua. Merg mai departe.

Iluzii

Am tot felul de intuitii si idei, imi vin in minte mereu "sensuri" noi. Am senzatia ca, da, acum stiu ce e de facut. Si ce naiba e de facut??

Ce frustrata si furioasa eram ieri la terapie. De ce trebuie sa caut eu raspunsuri? Si sa ma intreb si dupa ce e? OK, am inteles ca mi-e frica. Vreau sa imi asum trairile si intelegerea asta. Am hotarat sa merg la munte pentru asta.

M-a intrebat ce am nevoie si ce imi lipseste. Singura diferenta esti tu. Imi lipsesti tu. Ma gandesc sa renunt. Sa imi iau drumul meu in serios, numai eu. Sa astept o noua completare, altcineva care sa ma completeze. DAR NU POT. Nu vreau sa fac o alegere din care sa nu ma mai pot intoarce. Desi si asta e absurd: viata merge in drumul ei si se intoarce cum vrea ea. Ar trebui sa am incredere in viata si sa nu ma mai ingrijorez de nimic.

Insa e atat de profund uman sa nu vreau sa te pierd. :((

Frustrare

NU stiu de ce sunt mai frustrata. Din motivele adevarate ale frustrarii mele sau pentru ca nu fac fata frustrarii, ca nu ma ridic intotdeauna deasupra ei... Teoria spune ca trebuie sa imi exprim nevoile. Nevoile mele nu au cum sa isi gaseasca acum satisfactie.

Sunt frustrata ca sunt pusa mai prejos, desi sunt iubita mai real. Ca prin gesturile de zi cu zi sunt neglijata, desi dincolo de asta eu contez mai mult. Dar nu mai stiu cand sa ma plang si cand nu. E atat de bine ca existi si ma iubesti cu adevarat. Gresesc ca vreau sa ma iubesti numai pe mine?

Inteleg, asa e. Insa frustrarea trebuie sa o urlu! Altfel, nu pot.

Holism

"..la un nivel primar, esential, universul este o unitate care nu se schimba... totul este unul. Unul este indivizibil, de aceea e un intreg continuu.. Este complet in fiecare parte a lui precum masa unei sfere compacte..." (Parmenide citat de altii)

Spinoza a dezvoltat o filosofie holistica... Cf. lui, toate diferentierile si separarea aparenta pe care le percepem in univers reprezinta, in esenta, aspecte efemere ale unei singure substante, ale unei energii esentiale, ale unei vibratii fundamentale, pe care el o numea Dumnezeu sau Natura... accentueaza unitatea care sta la baza universului... de asemenea unitatea esentiala este reflectata de descoperirile facute in domeniul teoriei cuantice moderne, care descrie existenta ca o "excitatie" a vidului cuantic, ca si cum toate lucrurile ar fi ca valurile unui ocean.. (citez si eu pe altii Psihologia dezvoltarii umane, Ana Muntean, pg . 28).

"Nu mai putem trata "in sine" acele caramizi constituente ale materiei, pe care le consideram initial realitatea obiectiva suprema. Si asta pentru ca ele sfideaza orice forma de localizare obiectiva in timp si spatiu" (Heisenberg). Pe langa faptul ca nu se supuneau legilor stabilite, bilele de biliard subatomice nici macar nu existau - cel putin nu ca entitati separate. Atomul.. nu se comporta ca un lucru distinct.. atomul incepea sa semene cu o nebuloasa.. In cuvintele lui Henry Stapp: "O particula elementara nu este o entitate neanalizabila, existenta independent. In esenta, este un set de relatii ce afecteaza celelalte entitati." Aceste "chestii atomice", pietrele de temelie ale realitatii, nu puteau fi localizate pentru ca, pe scurt, nu aveau granite. (citat aproximativ Ken Wilber, "Fara granite", pg. 69 ;)).

"Renuntand la jargon, putem spune ca fiecare particula este constituita din toate celelalte particule, fiecare fiind concomitent, in mod identic, toate particulele la un loc." (Fara granite, pg. 73).

IUBIRE

"Daca poti sa iti risti toata viata pentru iubire, mare va fi realizarea ta. Iubirea te va trimite la tine." (Osho)

Pentru iubirea mea m-am luat la tranta cu viata, cu disperarea, cu negarea... cu toate iluziile mele. Si cred la fel de mult si acum! Si astept..