vineri, decembrie 10, 2010

recapitulari

Am sa incep prin a scrie despre ultimele saptamani in care mi s-au intamplat atatea lucruri importante. Am aflat in primul rand ca felul meu de a gandi si a functiona este autentic si ma duce in directia in care imi doresc sa merg. Apoi ca si rezultat energia pe care incepusem deja sa o simt de cativa ani in urma acum are un scop si o orientare. Iar cand am simtit ca "fiind centrata, totul in jurul meu se echilibreaza" am avut o intuitie fantastica, dar in care nimeni nu era dispus sa creada. Am aflat ca multe din lucrurile pe care le-am simtit si le-am tinut pentru mine atata timp, sunt in fapt parte a realitatii si pot fi exprimate.

Apoi am avut un vis cu o seara inainte: eram la o ferma si doi barbati, doi frati cred, aflati la varsta maturitatii, mi-au oferit sa gust din vinul lor, un vin care castigase un premiu prestigios, era clasat ca un vin campion, dar care nu putea fi realizat decat intr-un singur butoi mare pentru ca daca se producea mai mult odata isi pierdea distinctia si prestigiul, si i se anula medalia. Era un vin special care trebuia facut numai in cantitati mici pentru a isi pastra fragranta si calitatile. Am luat si am gustat, era rosu-roze si avea un gust nici dulceag, nici amarui, nici sec... l-am mirosit intai, apoi am constatat ca avea un buchet complet. Era gustos, fara sa fie un cuceritor, te lasa sa il descoperi treptat. Mi-a placut, desi initial nu credeam ca vai fi pe gustul meu.

Apoi a mai urmat ceva dar trebuie sa imi amintesc...

Cred ca inainte de a fi la ferma s-a intamplat.. eram cu o prietena, care putea sa fie verisoara mea A. dar era totusi altcineva. Era gravida, mergeam pe strada unde am copilarit si in dreptul curtii intreprinderii care se afla acolo, unde era inainte o mica parceluta de pamant neingrijita pe care crescusera foarte multi maci, a intrat in spatele gardului, era noapte si am patruns ca intr-o padure. Ne-am oprit la o casuta unde am cerut voie femeii care a iesit sa ne lase sa stam acolo afara langa casa ei, ca prietena mea sa nasca. Si ea a acceptat, desi mi se parea pana si mie ciudat si am inceput sa ii explic ca prietena mea nu doreste sa nasca la spital... nu are incredere. Cumva era o poveste cum ca doctorii ar fi dorit sa ii faca avort, sau pur si simplu nu era natural sa nasca la spital... o combinatie de idei. In cele din urma am lasat-o in grija femeii si am plecat catre spital, in caz ca se intampla ceva sa poata veni repede... Nu stiu ce am facut, dar cand m-am intors nascuse... apoi cred ca m-am pomenit la ferma cu vinul rar.

Iar aseara am visat ca statul doreste sa promoveze psihoterapia si psihologii si va cere tuturor medicilor de familie sa trimita pacientii la consultatii. Iar eu ma gandeam ca uite tocmai de aceea trebuie sa ma grabesc sa deschid cabinetul.

duminică, noiembrie 14, 2010

vis

Am visat ca imi hraneam tatal cu ceapa verde... Atat de viu.

Sezen Aksu - İzmir Yanıyor

sâmbătă, noiembrie 06, 2010

BANA YALAN SÖYLEDİLER - SEMIRAMIS PEKKAN



BANA YALAN SÖYLEDİLER

Bir aleme indim yalnız
Yerde toprak gökte yıldız
Bir yan susuz bir yan deniz
İki el, bir baş verdiler
Bir çift göz ağlar da güler
Dört bir yanda benim gibiler
Doğru söz içinmiş diller
İşte kalbin sev dediler
Bana yalan söylediler
Kaderden bahsetmediler

Varsın böyle geçsin ömrüm
Neşeyle dolsun bari her günüm
Hani benim sevdiklerim
Hani gönül verdiklerim
Hasret gider ben giderim

vineri, noiembrie 05, 2010

dar tu intelegi :)




Cand iubeam nu ai stiut?
Eu cand iti spuneam nu ai zambit?
In soarta noastra (citita in cafea - "fali") e scris nostalgie, despartire.. nu ti-am zis?
N-ai fi inteles, n-ai fi inteles,
In destin n-ai fi crezut
La fel cum tu nu ai fi fost dintre cei care ranesc, fara inima..
Iti zic, fericit sa fii, dragul meu,
Chiar daca eu nu as mai fi, sa iti surada viata,
Pacatul tu il porti,
caci ai lasat in urma ta doi ochi inlacrimati..

Sa nu iti imaginezi ca inima mea a ramas goala,
Durerile trec cu timpul,
Eu dragostei nu ii voi zice nu,
O s-o vezi din nou iubind.
Nu ai fi intles, nu ai fi inteles......

ANLAMAZDIN

Sevilirken bilmedin mi?
Ben söylerken gülmedin mi?
Falımızda hasret var ayrılık var demedim mi?
Anlamazdın anlamazdın..
Kaderede inanmazdın
Hani sen acı veren kalpsizlerden olmazdın.
Dilerim ki mutlu ol sevgilim..
Ben olmasam bile hayat gülsün sana..
Günahı boynunda,
ağlayan bir çift göz bıraktın arkanda.

Kalbim bomboş kaldı sanma
Acılar geçer zamanla
Aşka tövbe demem ben..
Görürsün sevince yeniden
Anlamazdın anlamazdın..
Kaderede inanmazdın
Hani sen acı veren kalpsizlerden olmazdın.
Dilerim ki mutlu ol sevgilim..
Ben olmasam bile hayat gülsün sana..
Günahı boynunda,
ağlayan bir çift göz bıraktın arkanda.

duminică, octombrie 24, 2010

vis

Am avut un nou vis...

Dintr-o poveste in alta, nu imi aduc aminte inceputul, pana cand am ajuns la aceasta parte a visului pe care am resimtit-o foarte vie. Pe o sosea la munte, totul era foarte verde, viu, traiam foarte intens, o ploaie plina de energie, frumoasa, ma imbie sa alerg. Vreau sa alerg pe soseaua de munte, din umbra o prezenta negativa parca ma urmareste. Vreau sa alerg, am aceasta doarinta vie, dar picioarele se misca greu, muschii sunt greoi. Ma bucur de aerul curat, fiecare senzatie e o bucurie, ploaia usor rece, dar muschii se misca greoi. Nu imi dau voie sa imi desfasor miscarea, hotarasc sa cad si ma rostogolesc peste pamant, intr-o baltoaca. Senzatia atingerii pamantului cu corpul, aproape dureros, ma bucura la fel de mult, imi continui alergarea greoaie. Doi caini apar in spate, vor mancare si vor sa se joace, apoi alti doi caini, maidanezi toti.. gasesc parola sa scap de ei.. le spun "in paradise" un fel de promisiune ca vor primi mancarea, nu stiu exact ce inseamna, cei doi din spate pleaca, insa alti doi nu inteleg si le repet mereu "paradise".. ma opresc din alergat incercand sa ii fac sa plece, cu blandete, si apoi ma trezesc.

joi, septembrie 23, 2010

link

perinita - arta traditionala
“Viaţa noastră devine din ce în ce mai mult o viaţă virtuală şi nu am trăit niciodată în aşa măsură ca acum în ceea ce Platon şi-a imaginat că este «peştera» : locul unde oamenii stau, privind drept înainte, spre un perete pe care se perindă umbre, confundând aceste umbre cu realitatea.” – José Saramago

marți, septembrie 07, 2010

realitati virtuale

Viata noastra este mai artificiala decat oricand. Creand imagini si branduri, inlocuim nevoia omului de exprimare prin mica creatie individuala. Acum imaginile complicate ale spatiului simbolic citadin ne astampara setea de polisemantic si de echilibru si estetic, asa ca ne-am mutat in lumea virtuala. E un drog. Doar peretii cladirilor si strazile, masinile sau copacii sunt reale, insa noi interactionam cu ele imaginar. Interactionam oameni intre oameni virtual, schimburile sunt semnificate si simbolizate. Hrana este si ea "fabricata" - mancam in culori, forme si mirosuri. Fumam ca gest si forma, fumul trece prin noi, ca printr-un "alter-ego" virtual. Corpul uman e forma, linie, gesturi, paleta de culori. Cautam definitii informationale pentru elementele naturale, pentru a le integra in VR.

Doar inconstientul ne mai da cate o palma si ne aduce aminte ca ceea ce noi numim constiinta in lumea noastra nu e decat o interfata pentru lumea virtuala. Cu ce suntem mai constienti decat omul primitiv tatuat si impodobit cu oase si metale? si el vedea in jur o lume imaginara... ca si noi!

vineri, august 27, 2010

gate gate pāragate pārasaṃgate bodhi svāhā

Nu am mai scris de mult, dar iti petreci timpul iscodind scrierile mele.

In orase am invatat sa credem ca lumea ne misca din exterior si ca in functie de ce se intampla trebuie sa ne calculam miscarile ulterioare, ca trebuie sa lucram rational si calculat, controlat si mai ales limitat.

Insa Universul nu functioneaza asa. Pentru vasta energie a Universului interior sau exterior nu are sens, nu inseamna nimic. Material - imaterial sunt termeni absurzi, asa cum sus si jos inseamna acelasi lucru. Constiinta clara este cea care misca energiile si lumea.

miercuri, aprilie 21, 2010

energii feminine

Cum de ne-am intalnit tocmai noi, doi ratacitori? Nu ne putem aseza, avem multe sa ne spunem, dar nu vom sta niciodata sa le impartim. Si acum mi-e greu sa stau intr-un loc, ma autoeduc sa raman linistita atunci cand cele din jur nu-mi mai vorbesc. Caut sa imi invat mintea sa gaseasca izvorul interior care umple lumea de sens si sa nu mai alerge in afara dupa el. Dar stau locului cu efort si mi-e teama de mine, ca-mi voi estompa trairile fata de ceilalti pentru a evada, pentru a fugi.

Viata bogata de atunci cand sunt singura trebuei sa o regasesc in a fi doi. Acesta este echilibrul, energiile mele sa curga in "vatra" construita in jurul meu, pentru a crea viata, pentru a innoi, a redefini. Yin si Yang.

Se spune ca barbatii isi apara teritoriul, dar eu cred ca de fapt doua femei nu pot trai in aceeasi casa, decat daca impartasesc aceeasi energie. Femeile au nevoie sa irige universul lor, sa investeasca propria energie, sa aduca propria forma in casa lor, in jurul lor. Sa aduca florile lor, culoarea preferata, micile obiecte simbolice, pietrele marii si scoici, frunze de toamna, muguri de pini, coji de portocale sau orice mic nimic iesit in cale care le aminteste ceva din interiorul lor. Micile bijuterii create de trairile lor care se manifesta atat de mult in forme. O forma inedita sa contina o noua energie abia nascuta. Cum altfel sa iti numesti sufletul feminin atat de putin legat de cuvinte. Nu ai nevoie de creatii uriase, de castele cu turnuri sofisticate, de noi stiluri de arhitectura, de picturi sofisticate, de formule si lucruri abstracte, ci de un mic suvenir, o reflectie a luminii, un anume miros, o anume nuanta, o miscare suava, un sunet dulce, un ras de copil... Creatia feminina e in momentul prezent, foarte intima, cursiva si rareori poate fi vorbita sau apuca sa se transpuna in ceva stabil.

am mai visat

Am visat ca eram pregatita in sfarsit sa merg la un terapeut. Eram decisa si chiar cautam cabinetul in apropiere de Unirii. Aveam ceva sa ii zic, eram gata sa reiau procesul.

Stiu ca trebuie sa reiau procesul. Un alt ciclu se incheie. E timpul sa revin in tara, sa imi vad de viata mea, pas cu pas.Poate la A. trebuie sa ma reintorc in terapie. Trebuie sa reinnod un fir, pentru a da sens celor intamplate de cand am plecat.

miercuri, martie 31, 2010

vis

Hmmmm nu mi-am mai luat de mult in considerare visele. Am lasat o ceata sa se aseze peste ele. Nu stiu exact directia lor, deci nici a inconstientului meu.

Cineva spunea, pentru un adult sa doarma ca un prunc e o problema.

Vis. Ieri am visat ca aveam o misiune importanta, eram un fel de agent secret. Pe un culoar foarte lung si aparent fara usi cautam intrarea catre un om, un batran Cornelius. Ii strigam "stii de ce te caut". In cele din urma il sun. Parea sa fie intr-o camera in care nu era singur. La inceput imi zice "de ce ma suni aici, ai innebunit?". Apoi "de fapt e mai bine asa". Stabilim cred o intalnire, nu stiu decat ca am ajuns intr-un teren desertic, pustiu. Era vorba de sotia lui, Cornelia. "Trebuie sa o intalnesc, sa imi spuna cum a reusit, secretul ei." O asteptam, trebuia sa apara si ea acolo, parca in alta dimensiune. Timpul parea sa curga altfel. In cele din urma Cornelia a venit. "Cum ai reusit? Vreau sa fiu ca tine. Cand ai reusit?", i-am zis. Era... altfel. Calatorea prin timp si spatiu, stapanea aceste dimensiuni. Mi-a zis "au trecut 11 ore". Imi dau seama ca e vorba de timpul ei, trecusera de fapt decenii. Se aseaza si se uita la mine "Nu esti pregatita inca. Pui prea multa presiune." Apoi am un flash in minte cum cineva incearca sa isi sparga fruntea in locul celui de-al 3lea ochi lovindu-se de un tarus urias.

In copilaria am mai visat odata despre deschiderea celui de-al 3lea ochi. Era atunci vorba de niste fiinte ca niste umbre si de care imi fusese pana atunxi foarte teama, care m-au alergat si cand m-au prins mi-au deschis ochiul cu un instrument. Si teama a disparu.

duminică, martie 28, 2010

intrebare

Cum treci Poarta Zeilor? Raspunsul la aceasta intrebare e un nou quest.

Pana la renasterea in Tiferet, sefira inimii, tranformarile au fost organice, interne, puternic resimtite in transformarea sensului personal. Insa de aici incolo Eul trebuie sacrificat asemeni mielului de Pasti, pentru a renaste fiinta impersonala inalt vibrationala, ancorata in pulsatia ritmica a universului.

Energiile curg libere prin corp, dar sunt consemnate la nivelul organic al corpului, transformand prin iubirea data de inima. Cum le amplifici vibratia pentru a penetra realitatea la nivelul ei molecular? Poti amplifica prin iubire-compasiune, reusind sa purifici sentimentul pana la a creea lumina dintr-o traire atat de intensa?

important

Cat mi-as dori sa vina ziua cand voi iesi din bloc si ma voi aseza chiar pe iarba moale ce se intinde cat vezi cu ochii, printre copaci verzi si bogati. Voi deschide o carte si, inainte de a citi relaxata, imi voi umple plamanii cu aerul proaspat si energizant. Cat de multa lume ar trece prin jurul meu, toti bucurandu-se de soare si adierea blanda a primaverii, nu m-ar putea deranja cu nimic. E loc pentru toata lumea in orasul-parc. Copiii vor alerga fara nici o teama de masini si accidente, vor mangaia pisicile lenese intinse la soare si vor mirosi florile rasarite pe ici pe colo. Abia seara m-as intoarce in casa si atunci as deschide larg geamurile sa aud greierii si sa privesc in toata splendaorea lor stelele. In cerul noptii nu se va mai reflecta lumina rosiatica a orasului, lovindu-se in norii grei de praf ai poluarii. Doar aer curat si stele.

Dar cand vor ajunge oamenii sa inteleaga ce e important? Vom iesi din dominatia asta a masculinitatii sterpe, care nu produce decat masini si ne-a umplut de betoane si sosele? Barbatii sunt tot mai frustrati intr-o lume in care si femeile sunt tot barbati, iar singurul verb care guverneaza este "a avea" - imputernicindu-si confratii "a face", "a cere" si "a lua".

Nu recunosc ca am participat la creearea acestei lumi. M-am nascut in ea si incerc de mic copil sa evadez. De atunci refuz sa cred ca nu se poate trai altfel, am pus sub semnul intrebarii fiecare axioma a lumii inconjuratoare, nu am acceptat nimic, nu am crezut nimic. A trai pentru a merge la munca si a avea bani ca sa mananci. E o sclavie. Am trecut prin chinurile negre ale adolescentei unui mare NU STIU, am bajbait in propria nimicnicie in contradictie cu evidentul, nu am acceptat ca asa arata realitatea. Numai increderea in simtirea mea, tremuratul bland al emotiei frumosului, duiosului, naturalului, mi-a reconstruit structura interna daramata de indoiala, sfaramata de anomie. Sublimul naturii mi-a strecurat in suflet prima certitudine - sunt. Sunt si simt.

Ai fost vreodata intr-o padure singur, in mijlocul muntilor? Esti inconjurat de energii invizibile, freamat continuu, esti centrul acelei lumi fiindca esti doar tu om. Frunzele cazute, trosnetul crengilor, vantul.. iti soptesc in minte ca viata si moartea sunt unul si acelasi lucru. Daca te asezi, in tine se vor strange toate acele energii. Esti punctul central, fiinta menita sa revibreze energiile naturii.

Insa noi doar distrugem crezand ca lucrurile fara viata vor avea vreodata mai multa valoare. Vom bea apa reciclata toata viata si vom ajunge sa mancam compusi organici sintetizati in laborator.

O sutra a inimii

gate gate pāragate pārasaṃgate bodhi svāhā

vineri, martie 26, 2010

marți, martie 23, 2010

paroxism

Un cuvant pe care nu l-am mai folosit de mult. Inca de pe vremea comentariilor literare pe care le faceam la liceu, unde marcam cu el intensitatea deosebita a trairilor resimtite in urma evocarilor poetului.

Un limbaj pretentios. Aproape artificial, nu?

L-am regasit azi intr-un mail primit. ..cenzurat.. (o serie de observatii pentru care m-as simti lipsita de etica daca le-as lasa la vedere).

Paroxism. Interesant. Intensitate maxima, in lipsa ei. E un cuvant care suna gol, desi sensul sau e de intens.

din Dex online: PAROXÍSM, paroxisme, s.n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ♢ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.

Sau poate acest "contrasens" - surescitare, tulburare extrema - acceptiune care uneori apare si in psihiatrie pentru a descrie comportamentul simptomatic, iti pune in lumina sensul real al cuvantului - trairi care au ajuns la paroxism, scapand de sub control, creand excitatie maxima si... stres. O emotie care consuma nu energetic, ci nervos. Care duce la saturatie, aducand dupa sine un fel de platou emotional, incapacitatea de raspuns emotional adecvat intr-un interval de timp. Dupa ce acesta trece urmeaza "foamea de senzatii", in cazul acesta de emotii intense si noi. Se poate chiar spune "uite un om pasional". Dar cred ca este total gresit.

Winnecott, daca nu ma insel eu, considera ca aceasta foame de senzatii e caracteristica imaturitatii emotionale. Si insoteste un adanc sentiment de ruptura. de insatisfactie, de sens, ca si o lipsa de continere a propriilor emotii.

Cuvantul, trairea evocata aici si persoana care l-a folosit, nu se potrivesc atat de tare insa. Ma gandesc de aceea ca aceasta persoana nu infrunta inca adevarul, isi ascunde inca ceva. De aceea are nevoie de astfel de cuvinte.

luni, martie 22, 2010

vineri, martie 19, 2010

cum sunt sufletele legate

Cand intri in relatia simpla si sincera cu celalalt, trairile sunt puternice si te gasesti peste tot in prezenta celuilalt. Cand mergi pe strada, cand zambesti, cu prietenii, singur in baie... celalalt e in permanenta cu tine, in gandul si legat de sufletul tau.

Timpul trece, lucrurile, desi neincheiate, se sfarsesc. Oamenii vin si pleaca din viata ta. Ce se intampla atunci cu sentimentele tale, cu trairea ta profunda care nu are nici timp, nici spatiu? Se dizolva si ea?

O trimiti in umbra, ii dai timp si ii spui "esti din trecut"... apoi te intrebi ce are valoare daca iubirea mea nu a avut?

Tin cu mine in straturile inimii trairile mai multor relatii. Cand privesc in interior nu e nimic trecut. Si acei oameni speciali care au fost prezenti in sufletul meu sunt si acum. Nu m-am departat decat mintal de ei. In spatiul profund si mereu egal al sinelui meu simt adancimea prezentei lor, a fiecaruia, cu mare intensitate. Sunt oamenii pe care i-am iubit si ii iubesc. Profund. Neconditionat.

Cateodata ma bulverseaza intreaga perspectiva. Exista un om in viata mea, din nou. Si fara dubiu e iubire. Insa cand privesc in urma, iubirea mea nu s-a stins niciodata. Sufletul meu e impregnat de prezenta lor. Atat de sincer am daruit iubirea, incat oricui si oricand trairea mea a fost mereu aceeasi.

Pot atunci intreba: Iubirea o oferi cuiva, sau tie insuti?!

Si simt tristete cand stiu ca sunt departe, cand stiu ca mai am sa ii ofer, ca nu are nici o legatura cu o relatie intre iubiti, ci e intre mine si el, doua entitati rupte de aparente. A ramas in sufletul meu care simte sa ii daruie liniste si acceptare. Nu sunt insa acestea regulile sociale, aceste lucruri nu au sens in cuvinte si in explicatii.

Vreau sa spun tuturor: momentele vietii nu au nici timp, nici spatiu. Nu va mai lasati trecuti pe o linie imaginara a timpului. Viata e de fapt sincrona. Iar noi suntem pur si simplu vii.

joi, martie 18, 2010

noi

Din sufletul nostru s-a nascut intreaga lume. E in noi, in trairile noastre, in fiecare respiratie constienta, in claritatea mintii. Un adevar care te face sa suspini.

In aceasta lume, iubirea este fericire.

In frunze si in vant, in reflectia luminii si in apa, in zambet, in caldura, dar si in linistea profunda a gerului... se traieste iubirea.

duminică, ianuarie 31, 2010

si la noi cand?





Daca am incepe aceeasi campanie in Romania. senatorii nostri ar intelege ca noi i-am votat si trebuie sa asigure toate conditiile, astfel incat ceea ce ne dorim sa poata fi realizabil? Si daca nu incercam, cum vom afla?

sâmbătă, ianuarie 30, 2010

mind over matter

zapada

Sunt in Bucuresti. A fost foarte frig: -26C. Acum e rece si e zapada.

Timpul a trecut atat de repede... este incredibil. Cati oameni au trecut prin viata mea. Am avut parte de oameni deosebiti, iar sufletul meu s-a impregnat de senzatia de a fi impreuna. Si totusi au ramas in trecut.

Si am in viata mea dragoste.

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.