vineri, septembrie 16, 2011

Ti-a fost frica de singuratate?
Nu.
Si totusi nu i-ai lasat sa plece.
M-am gandit la singuratatea lor
Nu mi-ar fi usor
chiar daca durerea ar trece.

Tie? Ti-e teama de singuratate?
Da.
Dar i-ai gonit pe toti!
Poate. Am obosit din teama
de a nu se simti singuri cu mine
cu vorbele mele
goale

Se scurge timpul de cand
incepusem sa plang
auzindu-le vorba cum se desprinde
dintre ziduri si din minte.

1996, noiembrie

Ti-a fost frica de singuratate? Nu Si totusi nu i-ai lasat sa plece. M-am gandit la singuratatea lor Nu mi-ar fi usor chiar daca durerea ar trece. Tie? Ti-e teama de singuratate? Da Dar i-ai gonit pe toti! Poate. Am obosit din teama de a nu se simti singuri cu mine cu vorbele mele goale Se scurge timpul de cand incepusem sa plang auzindu-le vorba cum se desprinde dintre ziduri si din minte.

duminică, septembrie 11, 2011

vis

Am avut un vis ciudat. Scrisesem o epopeea. Epopeea lui Esseas, un fel de epopeea a lui Eneas. Insa numele avea ceva de-a face cu raul Arges si cu Baraganul, actiunea se intampla in Baraganul Argesului (nu trebuie sa si faca sens :)). In orice caz, aveam epopeea scrisa pe o hartie si o tineamin mana, eram intr-un apartament, pe la etajul 2 sau 3, mai erau alti tineri acolo, iar eu veneam cu epopeea in sufragerie. Totusi cand am ajuns in sufragerie, camera avea o lumina difuza si eu duceam parca o tavita de sandplay cu figurine asezate in ea. BT era acolo, kanga o masa, aflata aproape de inrtarea in camera, o masa ca un birou, plina cu carti si altele. Tavita era cumva grea, asa cum stiu ca este pentru ca am mai carat, insa nu o simteam ca o povara. Am vrut sa o pun pe masa, nu prea era loc, am pus-o pe margine si eram preocupata sa o fac sa stea. Dar BT incepuse sa recite intr-o limba ciudata epopeea (cred), m-a luat de mana sa ma aduca intr-un cerc de oameni, parca inca 4. Eu, preocupata, i-am spus ca e ok, ca nu trebuie sa ma aduca pe mine in centru, ca poate lua un tanar de acolo. Insa ea a insistat, trebuia neaparat sa fiu eu, asa ca m-a adus in centru. Tavita a cazut, s-a spart, totul s-a imprastiat pe jos, nisipul si figurinele... nisipul parca il vad risipindu-se la picioarele mele. Balconul larg deschis, vantul a patruns in camera, BT recita poemul sau spunea ceva, iar atunci dinspre cerul intunecat cu cateva stele s-a auzit o voce masculina, parca venita din alt timp si alta dimensiune. BT mi-a spus ca el a venit pentru mine si a spus ce anume va zice el in acea limba straina, foarte veche, ma gandeam eu. Imediat vocea a spus acele cuvinte, parca aduse la mine de vant. Foaia imi flutura in mana, parca eram impinsa de acel vant sau mai degraba atrasa. El venise pentru mine, acea entitate pe care o simteam foarte puternica. Era ca un barbat al meu. Intre cuvinte am crezut ca vorbeste in turca, si mi s-a parut ca inteleg ceva ce am tradus "Asculta-ti inima!", desi sigur nu a spus cuvintele in turca. Era un mesaj pentru mine. Si apoi m-am trezit. A fost inainte de a merge sa lucrez la acest azil. A fost dupa ce am decis ca nu pot merge la trainingul de sandplay. A fost dupa ce am simtit ca lucrurile in mine s-au schimbat iar, ceva in mine s-a amplificat.

3 wisky si 5 shoturi

Obosita, dar mai mult solicitata emotional la maxim, m-am lasat consvinsa de prietena mea G. sa vin la ziua ei de nastere. Conteaza, asa ca am fost acolo. Am ajuns acasa si spre surprinderea mea nu am dormit toata noaptea. Ci am plans. Nu am idee daca beau cand nu imi dau seama ca vreau sa plang sau plang cand beau. Dar mi-a devenit atat de clar cat de mult ma doare durerea tuturor acelor oameni (de la azilul de batrani). Cat de acuta este pentru mine orice rezonanta alaturi de ei. Credeam ca faptul ca sufletul meu, fiinta mea rezoneaza face ca undele sa se propage in eter, eu ramanand doar cu constiinta acelei trairi imense. Insa cu luciditatea fara cenzura data de alcool, am deschis cutia de vibratie. Si am plans. O noapte intreaga. Dimineata cutia era inchisa. Dar eu mai abatuta.

I got a job

Ma asteptam ca lucrurile sa evolueze intr-un fel sau altul. Nu stiu daca am avut noroc sau nu, nici daca am luat o decizie finala. Am primit o saptamana de proba la un azil de batrani. Nu ma darama emotional, cel putin nu din cate pot simti eu acum. Mai degraba ma face sa ma simt mai umana, mai ancorata in realitate. Simt ca tot ceea ce simt nu poate fi negat, caci cine sa aiba mai mult nevoie de ceea ce simt eu acum decat ei? E legitimitatea pe care nici nu mi-o puteam imagina. Oamenii raspund la ceea ce simt. Ce fac insa cu sefii? Sa ceri structura si eficienta e normal. Sa nu oferi nimic decat un salariu jalnic, dar sa vrei toate astea, nu mai are insa sens. Sa creez activitati fara instrumente si eventual sa aduc instrumente de acasa... sa fac consiliere in vazul lumii... sa desfasor activitati fara nici cea mai vaga confidentialitate... sa fac evaluare, consiliere si activitati cu 20 de persoane, eventual cu toti in fiecare zi... Pai sa vedem... in 4 zile nu am apucat sa stau 5 minute doar cu gandurile mele. Nu am mancat de pranz decat o data, vineri, pentru ca ma simteam rau si am zis ca nu ma intereseaza ce se intampla daca jumatate de ora nu exist decat pentru mine. Ce va fi? Luni voi discuta activitatea mea, salariu si program.

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.