Viata se aseaza incetul cu incetul in puzzle-ul ei. Se compune, apoi se intregeste, se echilibreaza... Totul imi spune "esti pe drumul tau". Acum cand lucrurile mi se par mai nepotrivite ca niciodata... E o ironie. Ma impinge ceva inainte. Acum cand nu mai inteleg nimic din sensurile mele. Nu pot decat sa privesc, sa accept... sa accept linistea. Sunt in mine... Ce mai imi spune este ca linistea asta e cu tine. Si echilibrul e in jurul tau.
Lumea se aseaza in jurul meu si eu nu fac nimic pentru asta. Piesele cad una dupa alta in locul lor. Te simt si te accept in mine fara sa inteleg... ESTI! Am senzatia ca nu eu decid. Ci iubirea din mine te cauta pana rezoneaza in tine. Si apoi se intoarce si-mi aduce liniste. Poti alunga linistea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu