miercuri, aprilie 27, 2011

de spus

Am multe de spus, multe de povestit. Ma intreb daca mai am curajul de a spune ca altadata lucruri care nu sunt tocmai albe sau negre.

Padurea are o fata mai umana. Oamenii sunt mai putin umani. Exista oameni care cauta sa inteleaga, dar de fapt nu vor sa inteleaga nimic, ci doar sa aiba iluzia ca stiu.

Ma mint si eu cateodata. Canta frumos la vioara. Si era diferit de toti ceilalti. Si atat.

Cum sa renunti in viata la a cunoaste oameni diferiti in mod intim? Fideliatea este normala, dar si nevoia de a cunoaste, a avea experiente noi care sa te imbogateasca, din toate punctele de vedere. Vreau o viata normala sau nu? Iubesc un om, dar il cunosc deja.

Nu. E prea confuz tot. Daca toti acesti oameni care au intrat in viata mea si mi-au lasat sufletul cu cateva grame mai greu, mi s-au parut multi... mi-au aparut ca un sir nesfarsit de trairi de dor, toate altfel, toate cu alt gust... cum sa fiu deschisa altor aventuri? Mi s-a parut prea mult, acum - dupa o luna acasa - mi se pare ca am cunoscut prea putin.

Dar iubesc un om - un singur om - si vreau o familie. Mintea mea alearga pe munti, prin vai si prin paduri.

A te expune agresiunii? Oare oamenii acestia in ce lume traiesc, daca le e frica de propria rasuflare, de raul care li se poate intampla intrand in encunoscut? In lumea mea sunt alte lucruri pe care trebuie sa le inveti.

despre religie

Dumnezeu da, dar ce treaba au religiile cu Dumnezeu? Cum pot pretinde niste oameni ca inteleg vointa divina si ca stiu ce legi sa urmezi pentru a te feri de pacat? Si cum pot ei defini pacatul in ochii lui Dumnezeu? Toate religiile sunt create de oameni, nu de Dumnezeu. Cand a creat, Dumnezeu nu a scris Biblii si nici alte texte si nu a dat nici autografe. Mai ales nu a numit pe nimeni preot. A creat un sambure divin in tot si in toate.

De ce un om la peste 80 de ani ajunge sa renege calitatea umana? Pentru ca asta ne-au invatat sa facem mai ales religiile. Ce religie moderna accepta creatia lui Dumnezeu in forma, cu chipul pe care Dumnezeu ni l-a dat? Aceea care imi spune sa nu intru in biserica la menstruatie sau cea care imi zice sa ma acopar ca sunt femeie? Cea care ne imparte in caste? Cea care a pornit cruciadele sau cea care declara jihad? Cea care practica pedeapsa cu moartea? Poate cea care spune ca animalele nu au inteligenta? Eu am devenit confuza intre atatea religii atotstiutoare si doritoare sa imi salveze sufletul.

Nu e nimic in neragula cu sufletul meu si nu are nevoie sa fie salvat, decat din mainile lor. Legile ontologice ale lumii nu le inveti prin religie. Un om spiritual nu este crestin, musulman, hinduist sau altele. E pur si simplu o fiinta sensibila la frumusetea fara margini a lumii. Si contrar teoriei generale a opuselor, nu am nevoie de iad ca sa inteleg raiul si frumosul. Am nevoie de mine insami. Dumnezeu nu iarta, pentru ca nu are ce.

sâmbătă, aprilie 23, 2011

joi, aprilie 14, 2011

poze

Sunt in faza autoexpunerii. Poze.. poze.. poze... degeaba. Dar asta cred ca mi-e caracteristica.



Iar aceasta este pentru aplauze.

marți, aprilie 12, 2011

certitudine

Stiu cu certitudine ca sufletul meu nu este nici barbat, nici femeie. Explorez prin acest corp o fata a lumii, dar daca m-as limita la ea, as fi cu siguranta mult mai putin decat sunt. De altfel nu ma pot identifica cu o femeie. In mine se nasc simtirile ambelor sexe, nevoile si pasiunile lor. Am inclinatii mai mult feminine, dar a incapea intr-o categorie mi se pare inutil.

atractii

Acele lucruri care te atrag in mod irezistibil la altii, sau in natura, in jurul tau, iti apartin de fapt. Sunt acele lucruri nehranite din tine, care atunci cand se recunosc in jur se trezesc la viata si striga disperate, tanjind si facandu-te sa tanjesti, sa arzi de pasiune si dorinta. Sunt nevoile tale cele mai acute, pe care continui sa le ignori. Si cele mai actuale, daca urla asa inlauntrul tau sa le hranesti. Numai ca tu nu le recunosti in tine, ci in altii, risipesti energia pentru a obtine ceea ce iti ofera acei altii sau atatea obiecte dupa care alergi, iar nevoile tale raman la fel de infometate si infantile. Ba iti mai creeaza si obsesii.

E atat de logic, nu? Tot ce invidiezi la prieteni, la vedete, la fel de fel de personaje de film... sunt in tine, dar sunt atrofiate. Au nevoie ca de aer de energia ta, insa, si asteapta sa le trezesti din somnul lung. Sufletul tau iti spune, asta sunt! de ce nu ma vrei intreg? Acele parti din George Clooney care iti plac atat de mult, sunt ale tale! Incearca-le! Poate nici nu sunt ale lui cat sunt ale tale...

eu

el si ea

versuri

Era o vreme cand nu intelegeam viata decat in versuri.

Nu am mai scris de mult. Nu am mai vazut lumea in proportiile necesare ca sa inspire ritmul versului.

Cine spunea ca forma nu are importanta? Am ajuns la concluzia ca forma ne antreneaza creierul si ne stimuleaza reactiile, ne maturizeaza perceptia fata de lume si simtul estetic, dar si capacitatea de a plasticiza experienta... ceea ce in ultima instanta poate da inconstientului mijlocul de a se comunica pe sine in realitate, fara a ne mai transmite mesaje nevrotice.

Forma este esentiala echilibrului intern si maturitatii emotionale, mai ales intelepciunii. Forma tempereaza afectul, contine emotia si potenteaza sentimentul, ducandu-l catre noi posibilitati de exprimare... catre explorarea unor noi simtiri ce ii apartin.

and I'm feeling good

duminică, aprilie 10, 2011

diferente

Unde ajungi cand pleci la drum? In locurile la care ai ravnit mult, toata viata, fara sa crezi ca vei ajunge acolo. Dar zi de zi acel gand a facut parte din viata ta, l-ai ascuns, te-ai ferit sa le spui altora ca asta e ceea ce visezi.. si, dupa ani, te gasesti in fata faptului implinit si nici nu stii ca asta era ceea ce tot sperai sa se intample. E exact ce mi-am imaginat, dar e de fapt diferit.

Urmeaza sa vad unde voi ajunge acum. Multe s-au schimbat.. poate numai eu. Mai lipseste ceva, insa simt ca este pe cale sa vina.

Sunt acasa singura, intr-o camera goala. Pentru prima data acum pot sta. Nu fug, nu alerg catre niciunde si nu ma grabesc sa evadez. Nu plec nicaieri. Astept sa vina.

vineri, aprilie 08, 2011

vis

Am mai avut un vis diferit.
Se facea ca ma aflam intr-o canoe pe apele unui rau involburat. Am carmit canoia cu abilitate si incredere pana intr-o zona linistita unde parcursul meu se incheia, un fel de brat lateral al raului, intr-o zona foarte inverzita, unde erau si semnele civilizatiei. Ma bronzasem, in canoe dar nu ma deranja.
Am iesit la mal in cele din urma si stiam ca trebuie sa ajung in Busteni, dar aveam de trecut un mare munte pana acolo. Cum mai facusem drumul de nenumarate ori, il stiam pe dinafara, imi calculasem ca trebuie sa ma grabesc foarte tare ca sa nu se intunece pe drum. Am pornit imediat la drum, dar dupa cateva serpuiri ale potecii, am iesit, impreuna cu un grup care se pare mergea in aceeasi directie, intr-un satuc vechi. Dintre casele mici si vechi am nimerit insa pe o strada de oras in toata regula, numai ca era goala. Cateva femei pe langa care am trecut vorbeau despre luna. ca e minunat ca se poate vedea luna ziua, atat de frumoasa, de rotunda, dar mai ales inconjurata de cei sase "sateliti" / sase globuri albe in jurul ei, echidistante. M-am intors sa privesc si era intradevar fascinant. Deodata pe cer in fata mea a aparut un sir de masini zburatoare si viu colorate. Care au aterizat vertical si controlat in parcarea in semicerc a unui magazin mare, situat pe un colt al strazii. Apoi au aparut doua elicoptere care pareau sa le escorteze. DIn partea opusa, a mai aparut un sir de masini colorate si ma gandeam unde vor putea ateriza ca parea sa nu mai fie loc. Dar primele masini se trasesera mai in spate. Au aparut si din acea directie elicoptere escorta. Ma gandeam ca este o competitie a acestor masini. Atunci din cladirea de pe coltul in diagonala opus magazinului, o cladire mare cu geamuri, ca o cladire moderna de birouri, au iesit foarte multi tineri cu tricouri in toate culorile. Erau foarte frumosi, ca si masinile. Urma sa apara alte masini pe cer.

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.