Dupa atatia ani in care nu m-am lasat pe mine insami sa ma asez pe acea piatra si sa stau, lasand piatra sa gandeasca iar eu sa fiu... acum o fac. Ani in care am cautat raspuns, ani in care am navigat in deriva prin lume. Raspunsul e acelasi, sensul...?? Nu stiu inca sensul. Fiecare noua intelegere se subsumeaza uneia viitoare, astfel ca nu pot spune ca am inteles. Stiu mai mult ca ieri, dar nu stiu nimic. Nu fiindca il citez pe Socrate, ci pentru ca ma apropii de sens, dar niciodata nu il prind...
Se pare ca stiu deja, as putea sa le spun si altora. Se pare ca stiu. Sa las lumea sa existe in mine, pur si simplu. Femininul e natura, a fi, a simti, a trai. Era in mine, acum e constient. Acum trairea asta e constienta si cred ca ea are natura de a echilibra, de a "vindeca". Asta face energia mea. Asta cred ca era necesar sa inteleg. Vine din mine si voi inceta sa ma mai impotrivesc. Banuiesc ca ma va duce undeva. Si ca sa il citez pe Jung acum, inconstientul imi va spune intr-un vis sau altul daca am inteles bine sau am luat o cale gresita.
Se pare ca stiu deja, as putea sa le spun si altora. Se pare ca stiu. Sa las lumea sa existe in mine, pur si simplu. Femininul e natura, a fi, a simti, a trai. Era in mine, acum e constient. Acum trairea asta e constienta si cred ca ea are natura de a echilibra, de a "vindeca". Asta face energia mea. Asta cred ca era necesar sa inteleg. Vine din mine si voi inceta sa ma mai impotrivesc. Banuiesc ca ma va duce undeva. Si ca sa il citez pe Jung acum, inconstientul imi va spune intr-un vis sau altul daca am inteles bine sau am luat o cale gresita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu