M-am trezit tarziu, ca de obicei. Aveam in gand sa merg la intalnirea cu maestrul buddhist, dar nu eram convinsa ca vreau sau am ce cauta acolo. Cautarile mele sunt foarte personale si nu ma pot cu buna stiinta lasa trasa in vreun curent religios. Desi respect din inima budismul.
Mananc. Si ma uit la ceas. Si iata ca se intamplac eeva. Am simtit prezenta sa. Ma privea si imi spunea sa vin. Maestrul ma chema. Intens.
M-am codit vreo jumatate de ora. As fi vrut sa merg. MA gandeam ca ma va judeca, nu sunt un om pregatit de iluminare, am prea multe defecte cu care ma complac si nu doresc o viata eterna. Vreau doar sa inteleg ce inseamna sa fi om. Nu stiu daca e cineva in lumea asta care ma poate ajuta prin ritualuri si mantre. Dar era in mintea mea si nu vroia sa dispara.
Am iesit pe usa. Aveam mai multe posibile destinatii. La Sebastian m-am decis sa merg spre maestru. Era deja tarziu, ma gandeam cat de putin a mai ramas din cursul tinut si cat am pierdut din invataturile lui. Dar vroiam sa ajung acolo sa il vad, sa ma uit in ochii lui (oare?), sa fiu prezenta acolo. Am luat tramvaiul. Apoi autobuzul o statie. Am mers pe jos o statie. Am ajuns la 3. Am nimerit imediat sala. Si era pauza. Am ajuns exact inainte sa inceapa partea a doua a zilei. M-am asezat chiar in fata lui, pe un scaun in spate. Fara nici o emotie, acolo trebuia sa fiu.
A vorbit despre trecerea dincolo. Despre moarte. Si cum trebuie sa aducem moartea in viata noastra. A urmat o mantra. Mai multe. Chakra coroanei Rugaciunea lui Buddha Amithaba (nu stiu cum se scrie si uitasem si care Buddha...)
Amuzant, acum cateva zile scriam intr-un profil pe nu stiu ce site ca imi doresc sa aflu ce e dincolo de moarte. Tema intalnirii de maine va fi chiar asta. Si ne va da initierea lui Buddha :)
Daca stie ca nu voi veni la retragere. Ca drumul meu merge in alte directii. Ca nu ma voi ruga, nu voi zice mantre de prea multe ori, ca nu voi tine post... inca ma cheama. Oare Buddha va veni la capataiul meu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu