duminică, mai 08, 2011

experienta

Dumnezeu are foarte multe fete, cam tot atatea cate idei au supusii sai... si nesupusii. A fost o experienta pentru mine, am participat (asa cum banuiesc ca era scris sa se intample in plan recent) la o initiere budista.

Acum inteleg mai bine sentimentul religios. Cel de evlavie si incredere ca religia lor cunoaste calea, detine codul secret care duce catre izbavirea in planul divin.

As fi ipocrita daca as zice ca budismul ca religie difera prea mult de crestiism. Tocmai ce imi fu prezentat un rezumat (de doua zile) a cartiii tibetane a mortii. Ce sa zic? Buddha nu-mi aduc aminte care, cel rosu ca rubinul, i se arata sufletului aflat in starea bardo pentru a il lua in lumea sa eterna a fericirii si iluminarii. Insa cel care nu a acumulat merite, cel care nu a fost initiat, cel care este impins de karma nu va recunoaste starea lui Buddha ca lumina pura. Si va fugi speriat de el. Astfel va renaste in samsara, daca e norocos ca om, daca nu... pentru ca nu si-a depasit instinctele si egosimul, lacomia si alte emotii negative, atasamentele umane, atunci poate sa ia chiar o forma inferioara, de animal. Si ar fi multe de povestit, numai ca ne intoarcem la vechea polemica a raiului si a iadului (care nu e samsara, ci o iluzie a mintii in deplina suferinta fie de caldura de nesuportat, fie de inghet... etc).

Devotiune se cere fata de Buddha - care nu este altul decat natura eterna a universului, fie el Dumnezeu, Allah sau Shiva... - devotiune si practica neincetata, rugaciune pentru a fi absolvit, purificat, iluminat... Nu pierdeti timpul sau va veti renaste in suferinta...

Si iata-ma pe mine omul in mijlocul acestei ploi colorate de idei... Cine sunt eu? Mi-e Buddha un strain? Mi-e Iisus un strain? Dumnezeu e ceva atat de abstract si infinit? Nu pot sa cred asta, desi cam asa se arata in noua/vechea lumina. Am imensa compasiune pentru fiintele vii, cu lacrimi in ochi. Fata de toate. Asa ca accept initierea lui Buddha Amithaba (asa ii zice) si accept ideea de a deveni iluminat daca astfel sufletele creaturilor vii sunt eliberate din robie si suferinta... O accept cu inima si nu vreau sa gandesc si sa judec. Insa eu l=am cunoscut altfel pe Buddha. Si pe Dumnezeu... daca l-am cunoscut vreodata. Ei sunt compasiune pura.. si nimic mai mult. N-au forma, zeci de brate si mii de ochi. Nici macar nu iti cer sa spui mantre pentru a te iubi. Nu-ti cer decat iubire, pentru ca iubirea te va creste si transforma. Devi lumina prin iubirea ta fata de tot ce este viu si prin firescul fiecarei clipe care trece. Nu te opreste din a gresi si nici nu iti reproseaza asta. Nu exista greseala intr-o lume a ehilibrului divin (nu ma refer la cantarul karmei si nici la balanta sufletelor). Dumnezeu iti da voie sa fii tu insuti, pana te vei dizolva in natura ta. Este sublim si este etern. Si asta esti tu. Iar eu sunt o mistica, se pare :))

Mantrele au fost puternice. Sunetele au deschis chakrele. Si totusi imaginea mea despre Dumnezeu nu s-a schimbat. In sexualiate si in prmomiscuitate si in lacomie si in crima.. in toate exista Dumnezeu. Aceasta este religia naturala a firii.

Nici budismul nu este raspunsul meu, desi ma inchin cu respect in fata iluminatior si a lui Buddha. Mult mai uman si mai personal este Iisus. Nu-mi ramane decat sa ma rog, sa imi traiesc viata in lumina iubirii si sa ii cer sa se reveleze, adevarata natura a lui Dumnezeu. Sunt convinsa ca Buddha si Iisus au cunoscut-o. Sau s-au apropiat de ea. Si cred ca Osho avea dreptate. Calea iluminarii este calea singuraticului. Prin gratia sa, Dumnezeu iti va recunoaste fiinta in iubire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.