sâmbătă, iulie 16, 2011

ziua de duminica care ma bantuie inca

azi a fost o lunga zi de duminica... de ce refuza zilele astea sa plece pentru totdeauna? de ce se intorc iar si iar sa imi bantuie viata???

nu pot sa cred ca au trecut 20 de ani, dar sunt imprimate in creierul meu ca si cum as fi trait in vremea razboiului si a foametei... nu a fost decat apasatoarea, lipsita de sens zi de duminica din comunism. Cand strazile erau pline de praf si toride, cand oamenii au renuntat pana si sa mai iasa din casa si chiar parintii sa ne mai duca in Oraselul copiilor, unde nu se intampla decat ca se mai strica o masinuta si mancam vata de zahar roz pe bat.... Lunga zi de duminica care imi bantuie viata!

nu penele de curent, nu foametea, nu frigul mi-au desertizat sufletul, ci lunga zi in care nu stiam ce pot face ca sa treaca timpul. Ce insemna sa treaca timpul? ce avea sa se intample dupa aceasta trecere goala a timpului? daca dormeam, ce avea sa fie in noua zi, in noua saptamana? Nimic care sa imi dea un sens pentru ziua de duminica care venea inevitabil.

Nu am facut decat sa lupt in toti acesti ani cu acest sentiment de lipsa de sens. Si daca ma voi casatori si voi fi o femeie la locul ei cu serviciu si copii, care se ingrasa facan checuri si mancaruri grase si va fi prost tratata de un sot care traieste si el degeaba si se insoara in cele din urma cu sticla... asta inseamna viata cu sens? si daca voi refuza toate astea si voi trai bine, cu bani, si silueta si atragatoare, asta inseamna sens? toate duc inevitabi catre nimic si moarte si catre lungi zile in care nu ai ce sa faci. Duminici dupa duminici.

Lipseau povestile din viata. Cele spuse de bunici, cele spuse de parinti. Tineam atat de mult la Mos Gerila si nu vroiam sa aud si sa cred ca nu e real. Vroiam sa cred ca copacii sunt fiinte si ca vantul e un zeu intelept. Am refuzat sa citesc Balzac, dar am citit toti autorii SF care mi-au cazut in mana, convinsa ca exista o astfel de lume si ca scopul suprem este de a ajunge in imensitatea spatiului pentru a descoperii noi lumi. Si m-am bucurat enorm ca duminica a inceput sa se difuzeze Star Trek. Star Trek a fost semnalul ca lumea comunismului s-a schimbat.

Dar comunismul nu a plecat niciodata din familiile noastre, din casele noastre, de pe strazile noastre... si in nici un caz din sufletul meu.. Ma bantuie constant si ciclic fantoma lui. E in toate zilele acestea lungi in care nu stiu pentru ce traiesc. Cand nu mai cred in nimic si nimic in mine nu imi mai vorbeste. Cand toate lucrurile pe care le-am reintemeiat in mine cu atata grija, si respect, si dragoste revin la goliciunea si desartaciunea a ceea ce a fost in mine in lungile zile de duminica. Iar vara era o duminica continua.

PS - multi dintre noi nu ne-am casatorit si nu am facut copii. Cred ca suntem generatia cu cei mai putini copii facuti, vreodata, noi cei nascuti in jurul anului 80 in Romania, in Bucuresti, mai ales; multi dintre noi, ca si mine, cauta inca sensul. Cred ca daca nu ar semana atat de mult, ar fi fascinant sa ne auzi povestile fiecaruia, cum am pornit pe drumul catre sens prin praful zilei de duminica.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.