vineri, iulie 29, 2011

gandul tibetan and quanul & punctul samuraiului

Am mai auzit termenul asta inainte, legat cumva de taichi... de data asta e dintr-un vis in care invatam sa fac acest quan si ce semnifica el. Era un fel de mandala facuta din foarte multe linii intortocheate (ca si mintea mea) pe care incercam sa le reproduc si eram destul de stangace... un fel de profesor sau conferentiar explica logica quanului. La sfarsit ne-a aratat imagini obtinute cu tehnica quanului, numai ca nu mai erau arcuri de linii, ci imagini atat de reusite si de vii, peisaje, iar cel mai impresionante mi s-au oarut cele cu pasari salbatice pe rau sau lac. Cumva tesatura de linii incalcite privita din afara oferea o imagine superba.

Gandul tibetan... era gandul unic, cu un singur strat la care doream sa ajung. Gandul unic. Erau mai multe niveluri ale gandirii. Maestul ma calauzea sa inteleg diferentele, din ce in ce avansand in acest spatiu al gandurilor ajungeam la niveluri unde gandurile erau stratificate tot mai putin. Dar gandul tibetan era un ultim nivel, unde nu era decat u singur strat, toate gandurile intr-un singur spatiu, intr-o singura unda. Acesta era gandul tibetan la care nu am ajuns.

Insa in noaptea urmatoare, am descoperit punctul samuraiului. Ma bufneste rasul, dar asta e. Intr-un fel de semiconstienta - semivisare, nici macar nu pot explica de unde a pornit totul, dar a fost o senzatie foarte plina de sens. In fata mortii, samuraiul are mintea toata concentrata intr-un singur punct. De ce aveam in minte un samurai? Habar nu am, poate pentru ca e vorba despre atitudinea sa. Ca sapoti trage o sageata, trebuie sa fii intr-un singur punct. Ca sa scoti o catana din teaca exact in momentul in care glontul vine catre tine si sa il poti devia (am vazut de curand la Discovery un reportaj) mintea ta este lipsita de orice alte ganduri. Emotiile si orice alte ganduri te deviaza de la scop si de la moment. Toata constienta intr-un singur punct. Nu pot descrie altfel. Dar in starea aceea am simtit ca sunt in acel punct si totul parea dilatat, intens... cateva momente.

Oare cand am sa stiu cine sunt si ce sunt? Am senzatia ca in ultimul timp majoritatea lucrurllor pe care ziua nici macar nu imi pot imagina ca le pot simti si face, desi le stiu de foarte mult timp, noapte vin de la sine in mintea mea si ma uimesc prin intensitatea lor. Ziua e atata zgomot in capul meu desi constient incerc sa imi strunesc mintea, iar noaptea parca as fi de fapt treaza si lucrurile se intampla cu sens.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.