revelatii

Am mai avut o revelatie pe care am pastrat-o pentru mine de mult. Inainte sa ma intorc acasa din Antalia, cu vreo luna sau mai bine (e greu sa imi dau seama fiindca ei nu preau au toamna si parea o vara continua), am inteles ce ma anima atat de mult. La fel e greu de explicat senzatia, greu de pus in cuvinte. Am inteles ca traiesc in acest quest continuu si ca ceea ce urmaresc in fiecare moment, lucrul care anima viata mea este cautarea sacrului. In tot ce exista in jurul meu am cautat sa descopar, fara ma opresc niciodata, sacrul. De mic copil am cautat raspunsuri. Iar questul meu m-a adus continuu tot mai aproape de sacru. In bataia vantului... era o liniste eterna care-mi atingea in interior fiinta. In maretia copacilor... era viata, si ma fascina. In prezenta animalelor din jurul meu, in ochii unui caine, in mieunatul unei pisici (am crescut in Bucuresti), in bufnitul unui cal... era o stiinta secreta, ele stiau ceva ce cu siguranta trebuia sa stiu dar nu imi aminteam. Toate sunt de fapt cautari ale acelei stari speciale, apropierea de sacru.