I got a job

Ma asteptam ca lucrurile sa evolueze intr-un fel sau altul. Nu stiu daca am avut noroc sau nu, nici daca am luat o decizie finala. Am primit o saptamana de proba la un azil de batrani. Nu ma darama emotional, cel putin nu din cate pot simti eu acum. Mai degraba ma face sa ma simt mai umana, mai ancorata in realitate. Simt ca tot ceea ce simt nu poate fi negat, caci cine sa aiba mai mult nevoie de ceea ce simt eu acum decat ei? E legitimitatea pe care nici nu mi-o puteam imagina. Oamenii raspund la ceea ce simt. Ce fac insa cu sefii? Sa ceri structura si eficienta e normal. Sa nu oferi nimic decat un salariu jalnic, dar sa vrei toate astea, nu mai are insa sens. Sa creez activitati fara instrumente si eventual sa aduc instrumente de acasa... sa fac consiliere in vazul lumii... sa desfasor activitati fara nici cea mai vaga confidentialitate... sa fac evaluare, consiliere si activitati cu 20 de persoane, eventual cu toti in fiecare zi... Pai sa vedem... in 4 zile nu am apucat sa stau 5 minute doar cu gandurile mele. Nu am mancat de pranz decat o data, vineri, pentru ca ma simteam rau si am zis ca nu ma intereseaza ce se intampla daca jumatate de ora nu exist decat pentru mine. Ce va fi? Luni voi discuta activitatea mea, salariu si program.