duminică, august 28, 2011

hmm

Cand sunt in Bucuresti nu mai visez, sau nu imi aduc aminte, sau visez banalitati.

E mai usor fara vise. De fapt fara acele vise. Imi place sa visez, dar nu imi place sa ma trezesc noaptea inghetata in mijlocul verii. Mi-am adus aminte recent de un vis pe care l-am avut in noiembrie anul trecut. Un vis de care nu stiu daca am amintit inainte. Poate ar merita povestit, ca sa nu il uit.

De multe ori in visele mele simt ca si cum fiecare personaj in parte as fi tot eu, Asa a fost si aici. Eram birjarul unei carute care mana nebuneste doi cai maro pe o strada veche (ca din secolele trecute). Era noapte, strada fiind insa iluminata. In fata calului parca a aparut o fata si fara sa se poata opri calul a lovit-o.

Apoi scena se muta la grajdurile unei ferme unde unul din cai era parca bolnav, se afla trantit jos in fan. Ceva spunea in mintea mea "o viata pentru o viata", ca din magia veche a Pamantului din Merlin. Asa ca calul trebuia sacrificat pentru viata fetei, nu stiu daca pentru a i-o da inapoi sau doar ca plata. Poate amandoua.

Apoi in interiorul conacului o domnita gravida imbracata ca in secolul trecut, cu barbatul ei, care ii face o marturisire, ca un fel de a cere iertare si acceptare (redemption). Ii spune despre celelalte trei femei din viata sa, dar ea este femeia la care constant el se intoarce, ea reprezinta acasa, ea reprezinta profunzime, sens, liniste, baza. Insa el "calatoreste" din centru (ea) catre exterior, vizitand mereu acele femei. In total patru. Apoi, ea nu intelege sau nu accepta, nu imi aduc aminte, se ridica, parca in contractii, si din lateral se aude tipatul unei fete de la conac, o slujnica care ii spune barbatului ce promitea ca nu o va mai insela "Nu vezi ca gravida?", un fel de avertisment ca poate pierde copilul.

Asta e tot. Simteam ceva arhetipal acolo.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.