duminică, martie 28, 2010

important

Cat mi-as dori sa vina ziua cand voi iesi din bloc si ma voi aseza chiar pe iarba moale ce se intinde cat vezi cu ochii, printre copaci verzi si bogati. Voi deschide o carte si, inainte de a citi relaxata, imi voi umple plamanii cu aerul proaspat si energizant. Cat de multa lume ar trece prin jurul meu, toti bucurandu-se de soare si adierea blanda a primaverii, nu m-ar putea deranja cu nimic. E loc pentru toata lumea in orasul-parc. Copiii vor alerga fara nici o teama de masini si accidente, vor mangaia pisicile lenese intinse la soare si vor mirosi florile rasarite pe ici pe colo. Abia seara m-as intoarce in casa si atunci as deschide larg geamurile sa aud greierii si sa privesc in toata splendaorea lor stelele. In cerul noptii nu se va mai reflecta lumina rosiatica a orasului, lovindu-se in norii grei de praf ai poluarii. Doar aer curat si stele.

Dar cand vor ajunge oamenii sa inteleaga ce e important? Vom iesi din dominatia asta a masculinitatii sterpe, care nu produce decat masini si ne-a umplut de betoane si sosele? Barbatii sunt tot mai frustrati intr-o lume in care si femeile sunt tot barbati, iar singurul verb care guverneaza este "a avea" - imputernicindu-si confratii "a face", "a cere" si "a lua".

Nu recunosc ca am participat la creearea acestei lumi. M-am nascut in ea si incerc de mic copil sa evadez. De atunci refuz sa cred ca nu se poate trai altfel, am pus sub semnul intrebarii fiecare axioma a lumii inconjuratoare, nu am acceptat nimic, nu am crezut nimic. A trai pentru a merge la munca si a avea bani ca sa mananci. E o sclavie. Am trecut prin chinurile negre ale adolescentei unui mare NU STIU, am bajbait in propria nimicnicie in contradictie cu evidentul, nu am acceptat ca asa arata realitatea. Numai increderea in simtirea mea, tremuratul bland al emotiei frumosului, duiosului, naturalului, mi-a reconstruit structura interna daramata de indoiala, sfaramata de anomie. Sublimul naturii mi-a strecurat in suflet prima certitudine - sunt. Sunt si simt.

Ai fost vreodata intr-o padure singur, in mijlocul muntilor? Esti inconjurat de energii invizibile, freamat continuu, esti centrul acelei lumi fiindca esti doar tu om. Frunzele cazute, trosnetul crengilor, vantul.. iti soptesc in minte ca viata si moartea sunt unul si acelasi lucru. Daca te asezi, in tine se vor strange toate acele energii. Esti punctul central, fiinta menita sa revibreze energiile naturii.

Insa noi doar distrugem crezand ca lucrurile fara viata vor avea vreodata mai multa valoare. Vom bea apa reciclata toata viata si vom ajunge sa mancam compusi organici sintetizati in laborator.

O sutra a inimii

gate gate pāragate pārasaṃgate bodhi svāhā

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.