fuga

Reusesc sa ma strecor prin nise, astfel incat sa nu ma integrez niciodata nicaieri. Uneori cred ca e un talent sa reusesti sa ramai mereu in afara "castelor", sa nu fii nicioadata ceva sau cumva, sa nu apartii nici unei categorii. Nu imi aduce avantaje materiale si ma si intreb ce imi aduce. O fac instinctiv, fara efort. Doar atunci cand pare ca am gasit un loc de integrare fac un efort sa rezist nevoii puternice de a ma scoate din "inchisoare". Dar nu ii pot rezista. Si aleg cararile cel mai putin alese.

Si iata-ma. Poate e un impuls autodistructiv, poate e autoconservare. Orice ar fi, raman singura pe un drum pe care nu am mai gasit de mult urme.

Ninge frumos afara. Daca as vrea sa iau parte la ceva as vrea sa fiu parte din aceasta ninsoare, as vrea sa simt vantul, sa miros iarna... E singurul lucru care face sens, in fond.