comunitati

Traim laolalta ca si palcuri de oameni aruncati in acelasi spatiu, dar nu traim in comun. Nu impartim nimic cu adevarat, nu facem decat sa ne separam. Ca si cum am fos siliti sa ocupam spatiul in care ne gasim locuinta, ca si cum suntem victime ale societatii. Si suntem toti in aceasta ipostaza. Comuntatile internet cauta sa tina loc nevoii de comuniune umana insa nu sunt decat substitute slabe, ca metadona pentru heroina. "Comunitatile" noastre sunt la serviciu, la scoala, fara sa aiba impact asupra traiului nostru, ci suplinesc si ele o lipsa elementara: apartenenta, inradacinarea. Sunt grupuri din care oamenii vin si pleaca, si chiar noi plecam la un moment dat, precizat in timp. Sunt grupuri in care cea mai naturala tendinta este de a ascunde ceea ce suntem noi cu adevarat - duplicitatea. Grupuri in care nu avem fundament. Apoi inventam iar si iar, comunitati stiintifice, comunitati ale oamenilor de vanzari, comunitati ale profesiei liberale x sau z... si tot asa. Si toate aceste comunitati au parte de o persona - le oferim cea mai potrivita persona de care suntem noi capabili. Si niciodata nu ajunge aceasta comunitate sa faca parte din viata noastra naturala, prin urmare nici noi nu facem in mod natural parte din ea.