O amintire in care eram atat de intimi, in care erai ca o alta respiratie a mea. Erai eu cel fara de cuvinte, sufletul meu mut, ascuns, cel pe care il ascundeam fara sa il inteleg. Erai cel mai profund eu. De aceea te iubeam, de aceea ma obsedai, caci langa tine eram profund constienta ca sunt acea inexplicabila fiinta. Cu care am invatat in cele din urma sa traiesc. Nici acum nu o inteleg si nu imi vorbeste. Insa traieste in mine. Mi-e dor de tine cand ma gandesc la mine. Si mai am inca nevoie de un alt tu-eu.
E atat de misterios si inexplicabil, e ceea ce nu ne-am putut zice. Am inteles greu ca tu eram eu. Cat de dor imi este de tine chiar si acum cand sunt un alt eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu