duminică, noiembrie 11, 2012

centrul

Centrul inimii - urcand din hara, din zona energiei materiale, ajunsa in centrul inimii constientizarea de sine. Aici este locul in care au inceput sa se produca cele mai multe transformari in fiinfa mea. A urmat o perioada de compasiune si simtire, mai ales plina de non-judecata si lipsa criticii. Energia statea calda si blanda invaluind inima, pulsand in pieptul meu. Avea o anumita textura, parca puteam sa o atuing in sufletul meu. Simteam ca iubirea este singura forta a psihicului care poate patrunde tot, care poate transforma tot, care poate schimba cele mai negre pulsiuni ale fiintei. La scrut timp insa energia a capatat o noua intensitate. Parea ca coprul meu era rupt de cap. Energia era adunata in zona pieptului presand parca pentru a tasni catre cap, insa tot ce se petrecea se petrecea numai in inima si in corp, eu eram in inima si in corp, si simteam ca urmeaza sa trec catre o alta dimensiune. Ce avea insa sa se intample? Asteptam din clipa in clipa sa intrevad un nou eu, o noua lume. Insa desi capul  meu parea ca va exploda, eu inca nu treceam dincolo de zona inimii. Simteam atat de distinct aceste lucruri. Atunci, am inteles ce este Poarta Zeilor de care vorbea A. de S. Este intr-adevar o alta dimensiune in care nu puteam patrunde. Trebuia sa se intample altceva.

Lama nepalez s-a intamplat. In sensul ca am ajuns tocmai tocmai la una din prelegerile sale despre moarte, Avusesem luni intregi cosmaruri legate de moarte. Vise cu oameni dragi morti, vise cu criminali, vise in care eram tot mai aproape de moarte si tot mai adanc cufundata in inconstient, vise pline de intuneric si de apasare. In ziua aceea stiam ca maestrul e in Bucuresti. Insa nu stiam daca sa merg sau nu la prelegerea sa. Si de dimineata ma chinuiam sa ma decid. In timp ce mancam am vazut foarte distinct chipul lui in minte si am simtit o chemare. Trebuia sa merg. Era important. Asa ca am iesit pe usa. Am ajuns in a doua jumatate. Si tocmai cand se termina pauza. Maestrul pregatea o rugaciune si o binecuvantare pentru deschiderea chakrei coroanei. Si o mantra. Si a vorbit intai despre bardo si moarte. Ei bine, m-a nelinistit profund ce am auzit, nu pentru ce era spus, ci pentru ca aveam aceasta obsesie legata de moarte si de despartirea de lumea aceasta. Nu mi-am dorit niciodata o viata in rai, ci una pe pamant. O viata cat mai vie, daca se poate spune asa. Sa pot simti si trai fiecare senzatie si fiecare clipa sa fie plina, eterna, infinita. O singura clipa mereu.

Binecuvantarea lui mi-a trimis energia catre un nou nivel. A fost o bulversare totala. Trei zile am fost nauca. Visam ca recit mantra, visam ca visez mantra, treaza visam mantra. Eenrgia avea alt sediu, iar constienta mea se mutase in cap. Bulversant mai era si faptul ca legatura dintre inima si cap nu se facuse automat. Adica simteam ca pierd compasiunea, ca pierd legatura cu sentimentele, cu iubirea, cu caldura inimii, desi stiam ca e acolo, nu o mai puteam accesa cu aceeasi claritate. Mintea mi se putea elibera de ganduri cu mai mare usurinta, insa si inima da traire. O perioada am regretat chiar aceasta pierdere, A fost o pierdere. Ceva in mine a murit.

A. de S. vorbea despre regasirea partii feminine, cununia cu femininul, cu mama, morti succesive si nasteri care duc la poarta, insa aici murise simtirea si creierul avea o alta energie. Plecat din inima, am ajuns in minte. Mintea mea nu are sex, nu este o persoana cu o identitate si personalitate predefinite. Mintea mea nu are ganduri preferate si nici ganduri respinse. Insa are instincte. Animalul din mine este mai prezent ca inainte, pentru ca acum are multa libertate sa se fie. Si mi se pare firesc asa. Unde devine important sa inchid un alt cerc: Wilson si Stevens. Intr-adevar suntem in armonie cu noi insine si impacati cu viata noastra in momentul in care potentialul nostru instinctual este liber sa fie, sa devina, sa isi puna energiile in lucru pentru a ne transforma in directia naturala. Toata aceasta energie este o binecuvantare pentru psihic, nu o amenintare. Este natura umana din care psihicul a aparut, este natura lui care lasata sa devina se lasa pusa in slujba noastra ca un cal care isi iubeste calaretul. De fapt noi suntem centaurul, om si cal in acelasi timp.

Conexiunea cu inima se creeaza lent. In timp indelungat. E inca un tarvaliu, o calatorie de descoperire, in care transformarile sunt subtile, fine, aproape imperceptibile, daca nu iti ajustezi simturile la adevarata lor finete. Micile schimbari devin insa revelatii.

Acum mintea cateodata tace de la sine. Ma sileste sa tac. Alteori nu ii pasa si isi deapana firul, in timp ce in spatele sau apare din cand in cand un martor care priveste tacut lumea. Tacut pentru ca este dintotdeauna acelasi, pentru ca a fost acolo din cand in cand si mai inainte, dar nu vorbeste in cuvinte, limbajul sau sunt eu, in intregime.

Ce ma surprinde este ca toate lucrurile astea se intampla de la sine. Cateodata imi spun, daca as fi meditat, as fi inaintat foarte repede. Adevarul este ca nu am meditat niciodata suficient, niciodata mai mult de 10 min si niciodata nu am avut un program de care sa ma tin. Insa ma surprinde ca lucrurile nu s-au oprit niciodata din mers. Ca poate ar fi avut un alt ritm, insa ritmul acesta este singurul pe care il cunosc si mi se pare ca este natural si de fapt nu se opreste niciodata.

to be continued..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Paypal

Sign up for PayPal and start accepting credit card payments instantly.