Un cuvant pe care nu l-am mai folosit de mult. Inca de pe vremea comentariilor literare pe care le faceam la liceu, unde marcam cu el intensitatea deosebita a trairilor resimtite in urma evocarilor poetului.
Un limbaj pretentios. Aproape artificial, nu?
L-am regasit azi intr-un mail primit. ..cenzurat.. (o serie de observatii pentru care m-as simti lipsita de etica daca le-as lasa la vedere).
Paroxism. Interesant. Intensitate maxima, in lipsa ei. E un cuvant care suna gol, desi sensul sau e de intens.
din Dex online: PAROXÍSM, paroxisme, s.n. Intensitate maximă, punct culminant la care ajunge o senzație, un sentiment, o stare, un proces, o acțiune în desfășurare etc. ♢ Loc. adv. Până la paroxism = în cel mai înalt grad, foarte tare. ♦ (Rar) Surescitare, tulburare extremă. – Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus.
Sau poate acest "contrasens" - surescitare, tulburare extrema - acceptiune care uneori apare si in psihiatrie pentru a descrie comportamentul simptomatic, iti pune in lumina sensul real al cuvantului - trairi care au ajuns la paroxism, scapand de sub control, creand excitatie maxima si... stres. O emotie care consuma nu energetic, ci nervos. Care duce la saturatie, aducand dupa sine un fel de platou emotional, incapacitatea de raspuns emotional adecvat intr-un interval de timp. Dupa ce acesta trece urmeaza "foamea de senzatii", in cazul acesta de emotii intense si noi. Se poate chiar spune "uite un om pasional". Dar cred ca este total gresit.
Winnecott, daca nu ma insel eu, considera ca aceasta foame de senzatii e caracteristica imaturitatii emotionale. Si insoteste un adanc sentiment de ruptura. de insatisfactie, de sens, ca si o lipsa de continere a propriilor emotii.
Cuvantul, trairea evocata aici si persoana care l-a folosit, nu se potrivesc atat de tare insa. Ma gandesc de aceea ca aceasta persoana nu infrunta inca adevarul, isi ascunde inca ceva. De aceea are nevoie de astfel de cuvinte.
marți, martie 23, 2010
luni, martie 22, 2010
vineri, martie 19, 2010
cum sunt sufletele legate
Cand intri in relatia simpla si sincera cu celalalt, trairile sunt puternice si te gasesti peste tot in prezenta celuilalt. Cand mergi pe strada, cand zambesti, cu prietenii, singur in baie... celalalt e in permanenta cu tine, in gandul si legat de sufletul tau.
Timpul trece, lucrurile, desi neincheiate, se sfarsesc. Oamenii vin si pleaca din viata ta. Ce se intampla atunci cu sentimentele tale, cu trairea ta profunda care nu are nici timp, nici spatiu? Se dizolva si ea?
O trimiti in umbra, ii dai timp si ii spui "esti din trecut"... apoi te intrebi ce are valoare daca iubirea mea nu a avut?
Tin cu mine in straturile inimii trairile mai multor relatii. Cand privesc in interior nu e nimic trecut. Si acei oameni speciali care au fost prezenti in sufletul meu sunt si acum. Nu m-am departat decat mintal de ei. In spatiul profund si mereu egal al sinelui meu simt adancimea prezentei lor, a fiecaruia, cu mare intensitate. Sunt oamenii pe care i-am iubit si ii iubesc. Profund. Neconditionat.
Cateodata ma bulverseaza intreaga perspectiva. Exista un om in viata mea, din nou. Si fara dubiu e iubire. Insa cand privesc in urma, iubirea mea nu s-a stins niciodata. Sufletul meu e impregnat de prezenta lor. Atat de sincer am daruit iubirea, incat oricui si oricand trairea mea a fost mereu aceeasi.
Pot atunci intreba: Iubirea o oferi cuiva, sau tie insuti?!
Si simt tristete cand stiu ca sunt departe, cand stiu ca mai am sa ii ofer, ca nu are nici o legatura cu o relatie intre iubiti, ci e intre mine si el, doua entitati rupte de aparente. A ramas in sufletul meu care simte sa ii daruie liniste si acceptare. Nu sunt insa acestea regulile sociale, aceste lucruri nu au sens in cuvinte si in explicatii.
Vreau sa spun tuturor: momentele vietii nu au nici timp, nici spatiu. Nu va mai lasati trecuti pe o linie imaginara a timpului. Viata e de fapt sincrona. Iar noi suntem pur si simplu vii.
Timpul trece, lucrurile, desi neincheiate, se sfarsesc. Oamenii vin si pleaca din viata ta. Ce se intampla atunci cu sentimentele tale, cu trairea ta profunda care nu are nici timp, nici spatiu? Se dizolva si ea?
O trimiti in umbra, ii dai timp si ii spui "esti din trecut"... apoi te intrebi ce are valoare daca iubirea mea nu a avut?
Tin cu mine in straturile inimii trairile mai multor relatii. Cand privesc in interior nu e nimic trecut. Si acei oameni speciali care au fost prezenti in sufletul meu sunt si acum. Nu m-am departat decat mintal de ei. In spatiul profund si mereu egal al sinelui meu simt adancimea prezentei lor, a fiecaruia, cu mare intensitate. Sunt oamenii pe care i-am iubit si ii iubesc. Profund. Neconditionat.
Cateodata ma bulverseaza intreaga perspectiva. Exista un om in viata mea, din nou. Si fara dubiu e iubire. Insa cand privesc in urma, iubirea mea nu s-a stins niciodata. Sufletul meu e impregnat de prezenta lor. Atat de sincer am daruit iubirea, incat oricui si oricand trairea mea a fost mereu aceeasi.
Pot atunci intreba: Iubirea o oferi cuiva, sau tie insuti?!
Si simt tristete cand stiu ca sunt departe, cand stiu ca mai am sa ii ofer, ca nu are nici o legatura cu o relatie intre iubiti, ci e intre mine si el, doua entitati rupte de aparente. A ramas in sufletul meu care simte sa ii daruie liniste si acceptare. Nu sunt insa acestea regulile sociale, aceste lucruri nu au sens in cuvinte si in explicatii.
Vreau sa spun tuturor: momentele vietii nu au nici timp, nici spatiu. Nu va mai lasati trecuti pe o linie imaginara a timpului. Viata e de fapt sincrona. Iar noi suntem pur si simplu vii.
joi, martie 18, 2010
noi
Din sufletul nostru s-a nascut intreaga lume. E in noi, in trairile noastre, in fiecare respiratie constienta, in claritatea mintii. Un adevar care te face sa suspini.
In aceasta lume, iubirea este fericire.
In frunze si in vant, in reflectia luminii si in apa, in zambet, in caldura, dar si in linistea profunda a gerului... se traieste iubirea.
In aceasta lume, iubirea este fericire.
In frunze si in vant, in reflectia luminii si in apa, in zambet, in caldura, dar si in linistea profunda a gerului... se traieste iubirea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)