Inconstientul nu precede constientul si nici invers

La inceput este numai functionare, o fiinta biologica egala siesi, fara un simt cronologic, cu o pozitionare spatiala primitiva. La inceput sunt senzatii si senzatii potentiale, experiente nediferentiate, care nu pot fi identificate. Exista o memorie a corpului in care aceste experiente sunt engramate? Cel mai probabil, da. O memorie organica care retine/memorează dispozitia, miscarea, incordarea si relaxarea, dar care nu are un corespondent imagistic - formarea unei imagini senzoriale cu sens la nivel cortical.

Inconstientul nu precede constientul si nici invers. Ele sunt potentiale si se diferentiaza odata cu diferentierea experientelor si a senzatiilor, cu aparitia imaginilor senzoriale pe care creierul invata sa le proceseze si interpreteze pe masura ce se dezvolta, pe masura ce are experiente. Reuseste sa diferentieze imagini din ce in ce mai subtil si mai complex. Ia nastere un "inconstient al simturilor si experientelor" cel mai probabil ancorat de structurile corpului care au dat nastere senzatiilor. Engramarea este globala, lipsita de cronologie si de sens psihologic. Se complica in timp, o arhitectura a psihicului bazat pe spatialitate, pe proiectarea "iluzorie" in spatiu a senzatiilor, de cele mai multe ori strans legata de contractii musculare, de microcontractii, de micromiscari si senzatii viscerale, de proprioceptie, senzatii tactile si de echilibru etc. Reactia constienta este permanent prezenta, insa engramarea ei tine de o memorie biologica. Prezentul este mereu prezent pana se dezvolta o capacitate de a atribui consecutivitate, pe langa spatialitate.

In cele din urma se coaguleaza o cronologie personala cunoscuta ca eu (ego) si care devine un fel de inregistrare a constientei. Eul este un spatiu mental iluzoriu in care gandurile se aud pe ele insele si isi amintesc de ele insele.