Am multe de spus, multe de povestit. Ma intreb daca mai am curajul de a spune ca altadata lucruri care nu sunt tocmai albe sau negre.
Padurea are o fata mai umana. Oamenii sunt mai putin umani. Exista oameni care cauta sa inteleaga, dar de fapt nu vor sa inteleaga nimic, ci doar sa aiba iluzia ca stiu.
Ma mint si eu cateodata. Canta frumos la vioara. Si era diferit de toti ceilalti. Si atat.
Cum sa renunti in viata la a cunoaste oameni diferiti in mod intim? Fideliatea este normala, dar si nevoia de a cunoaste, a avea experiente noi care sa te imbogateasca, din toate punctele de vedere. Vreau o viata normala sau nu? Iubesc un om, dar il cunosc deja.
Nu. E prea confuz tot. Daca toti acesti oameni care au intrat in viata mea si mi-au lasat sufletul cu cateva grame mai greu, mi s-au parut multi... mi-au aparut ca un sir nesfarsit de trairi de dor, toate altfel, toate cu alt gust... cum sa fiu deschisa altor aventuri? Mi s-a parut prea mult, acum - dupa o luna acasa - mi se pare ca am cunoscut prea putin.
Dar iubesc un om - un singur om - si vreau o familie. Mintea mea alearga pe munti, prin vai si prin paduri.
A te expune agresiunii? Oare oamenii acestia in ce lume traiesc, daca le e frica de propria rasuflare, de raul care li se poate intampla intrand in encunoscut? In lumea mea sunt alte lucruri pe care trebuie sa le inveti.
miercuri, aprilie 27, 2011
despre religie
Dumnezeu da, dar ce treaba au religiile cu Dumnezeu? Cum pot pretinde niste oameni ca inteleg vointa divina si ca stiu ce legi sa urmezi pentru a te feri de pacat? Si cum pot ei defini pacatul in ochii lui Dumnezeu? Toate religiile sunt create de oameni, nu de Dumnezeu. Cand a creat, Dumnezeu nu a scris Biblii si nici alte texte si nu a dat nici autografe. Mai ales nu a numit pe nimeni preot. A creat un sambure divin in tot si in toate.
De ce un om la peste 80 de ani ajunge sa renege calitatea umana? Pentru ca asta ne-au invatat sa facem mai ales religiile. Ce religie moderna accepta creatia lui Dumnezeu in forma, cu chipul pe care Dumnezeu ni l-a dat? Aceea care imi spune sa nu intru in biserica la menstruatie sau cea care imi zice sa ma acopar ca sunt femeie? Cea care ne imparte in caste? Cea care a pornit cruciadele sau cea care declara jihad? Cea care practica pedeapsa cu moartea? Poate cea care spune ca animalele nu au inteligenta? Eu am devenit confuza intre atatea religii atotstiutoare si doritoare sa imi salveze sufletul.
Nu e nimic in neragula cu sufletul meu si nu are nevoie sa fie salvat, decat din mainile lor. Legile ontologice ale lumii nu le inveti prin religie. Un om spiritual nu este crestin, musulman, hinduist sau altele. E pur si simplu o fiinta sensibila la frumusetea fara margini a lumii. Si contrar teoriei generale a opuselor, nu am nevoie de iad ca sa inteleg raiul si frumosul. Am nevoie de mine insami. Dumnezeu nu iarta, pentru ca nu are ce.
De ce un om la peste 80 de ani ajunge sa renege calitatea umana? Pentru ca asta ne-au invatat sa facem mai ales religiile. Ce religie moderna accepta creatia lui Dumnezeu in forma, cu chipul pe care Dumnezeu ni l-a dat? Aceea care imi spune sa nu intru in biserica la menstruatie sau cea care imi zice sa ma acopar ca sunt femeie? Cea care ne imparte in caste? Cea care a pornit cruciadele sau cea care declara jihad? Cea care practica pedeapsa cu moartea? Poate cea care spune ca animalele nu au inteligenta? Eu am devenit confuza intre atatea religii atotstiutoare si doritoare sa imi salveze sufletul.
Nu e nimic in neragula cu sufletul meu si nu are nevoie sa fie salvat, decat din mainile lor. Legile ontologice ale lumii nu le inveti prin religie. Un om spiritual nu este crestin, musulman, hinduist sau altele. E pur si simplu o fiinta sensibila la frumusetea fara margini a lumii. Si contrar teoriei generale a opuselor, nu am nevoie de iad ca sa inteleg raiul si frumosul. Am nevoie de mine insami. Dumnezeu nu iarta, pentru ca nu are ce.
sâmbătă, aprilie 23, 2011
joi, aprilie 14, 2011
poze
Sunt in faza autoexpunerii. Poze.. poze.. poze... degeaba. Dar asta cred ca mi-e caracteristica.
Iar aceasta este pentru aplauze.
Iar aceasta este pentru aplauze.
marți, aprilie 12, 2011
certitudine
Stiu cu certitudine ca sufletul meu nu este nici barbat, nici femeie. Explorez prin acest corp o fata a lumii, dar daca m-as limita la ea, as fi cu siguranta mult mai putin decat sunt. De altfel nu ma pot identifica cu o femeie. In mine se nasc simtirile ambelor sexe, nevoile si pasiunile lor. Am inclinatii mai mult feminine, dar a incapea intr-o categorie mi se pare inutil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Paypal
