gate gate pāragate pārasaṃgate bodhi svāhā

Nu am mai scris de mult, dar iti petreci timpul iscodind scrierile mele.

In orase am invatat sa credem ca lumea ne misca din exterior si ca in functie de ce se intampla trebuie sa ne calculam miscarile ulterioare, ca trebuie sa lucram rational si calculat, controlat si mai ales limitat.

Insa Universul nu functioneaza asa. Pentru vasta energie a Universului interior sau exterior nu are sens, nu inseamna nimic. Material - imaterial sunt termeni absurzi, asa cum sus si jos inseamna acelasi lucru. Constiinta clara este cea care misca energiile si lumea.

energii feminine

Cum de ne-am intalnit tocmai noi, doi ratacitori? Nu ne putem aseza, avem multe sa ne spunem, dar nu vom sta niciodata sa le impartim. Si acum mi-e greu sa stau intr-un loc, ma autoeduc sa raman linistita atunci cand cele din jur nu-mi mai vorbesc. Caut sa imi invat mintea sa gaseasca izvorul interior care umple lumea de sens si sa nu mai alerge in afara dupa el. Dar stau locului cu efort si mi-e teama de mine, ca-mi voi estompa trairile fata de ceilalti pentru a evada, pentru a fugi.

Viata bogata de atunci cand sunt singura trebuei sa o regasesc in a fi doi. Acesta este echilibrul, energiile mele sa curga in "vatra" construita in jurul meu, pentru a crea viata, pentru a innoi, a redefini. Yin si Yang.

Se spune ca barbatii isi apara teritoriul, dar eu cred ca de fapt doua femei nu pot trai in aceeasi casa, decat daca impartasesc aceeasi energie. Femeile au nevoie sa irige universul lor, sa investeasca propria energie, sa aduca propria forma in casa lor, in jurul lor. Sa aduca florile lor, culoarea preferata, micile obiecte simbolice, pietrele marii si scoici, frunze de toamna, muguri de pini, coji de portocale sau orice mic nimic iesit in cale care le aminteste ceva din interiorul lor. Micile bijuterii create de trairile lor care se manifesta atat de mult in forme. O forma inedita sa contina o noua energie abia nascuta. Cum altfel sa iti numesti sufletul feminin atat de putin legat de cuvinte. Nu ai nevoie de creatii uriase, de castele cu turnuri sofisticate, de noi stiluri de arhitectura, de picturi sofisticate, de formule si lucruri abstracte, ci de un mic suvenir, o reflectie a luminii, un anume miros, o anume nuanta, o miscare suava, un sunet dulce, un ras de copil... Creatia feminina e in momentul prezent, foarte intima, cursiva si rareori poate fi vorbita sau apuca sa se transpuna in ceva stabil.

am mai visat

Am visat ca eram pregatita in sfarsit sa merg la un terapeut. Eram decisa si chiar cautam cabinetul in apropiere de Unirii. Aveam ceva sa ii zic, eram gata sa reiau procesul.

Stiu ca trebuie sa reiau procesul. Un alt ciclu se incheie. E timpul sa revin in tara, sa imi vad de viata mea, pas cu pas.Poate la A. trebuie sa ma reintorc in terapie. Trebuie sa reinnod un fir, pentru a da sens celor intamplate de cand am plecat.

vis

Hmmmm nu mi-am mai luat de mult in considerare visele. Am lasat o ceata sa se aseze peste ele. Nu stiu exact directia lor, deci nici a inconstientului meu.

Cineva spunea, pentru un adult sa doarma ca un prunc e o problema.

Vis. Ieri am visat ca aveam o misiune importanta, eram un fel de agent secret. Pe un culoar foarte lung si aparent fara usi cautam intrarea catre un om, un batran Cornelius. Ii strigam "stii de ce te caut". In cele din urma il sun. Parea sa fie intr-o camera in care nu era singur. La inceput imi zice "de ce ma suni aici, ai innebunit?". Apoi "de fapt e mai bine asa". Stabilim cred o intalnire, nu stiu decat ca am ajuns intr-un teren desertic, pustiu. Era vorba de sotia lui, Cornelia. "Trebuie sa o intalnesc, sa imi spuna cum a reusit, secretul ei." O asteptam, trebuia sa apara si ea acolo, parca in alta dimensiune. Timpul parea sa curga altfel. In cele din urma Cornelia a venit. "Cum ai reusit? Vreau sa fiu ca tine. Cand ai reusit?", i-am zis. Era... altfel. Calatorea prin timp si spatiu, stapanea aceste dimensiuni. Mi-a zis "au trecut 11 ore". Imi dau seama ca e vorba de timpul ei, trecusera de fapt decenii. Se aseaza si se uita la mine "Nu esti pregatita inca. Pui prea multa presiune." Apoi am un flash in minte cum cineva incearca sa isi sparga fruntea in locul celui de-al 3lea ochi lovindu-se de un tarus urias.

In copilaria am mai visat odata despre deschiderea celui de-al 3lea ochi. Era atunci vorba de niste fiinte ca niste umbre si de care imi fusese pana atunxi foarte teama, care m-au alergat si cand m-au prins mi-au deschis ochiul cu un instrument. Si teama a disparu.

intrebare

Cum treci Poarta Zeilor? Raspunsul la aceasta intrebare e un nou quest.

Pana la renasterea in Tiferet, sefira inimii, tranformarile au fost organice, interne, puternic resimtite in transformarea sensului personal. Insa de aici incolo Eul trebuie sacrificat asemeni mielului de Pasti, pentru a renaste fiinta impersonala inalt vibrationala, ancorata in pulsatia ritmica a universului.

Energiile curg libere prin corp, dar sunt consemnate la nivelul organic al corpului, transformand prin iubirea data de inima. Cum le amplifici vibratia pentru a penetra realitatea la nivelul ei molecular? Poti amplifica prin iubire-compasiune, reusind sa purifici sentimentul pana la a creea lumina dintr-o traire atat de intensa?