micile povesti marile orase

am vizitat Istanbul, Bucuresti si Budapesta in timp de 10 zile. A fost un maraton, am mers mult pe jos, dar in acelasi timp m-am bucurat de micile povesti ale fiecarei strazi.. fiecare mi-a trezit in minte o alta senzatie si multe idei care apoi s-au dus ca si norii de ceata impinsi de vant.

Antalya inseamna intr-un fel acasa pentru mine, la fel de mult ca si Bucurestiul.

nimic

Vreau sa ma crezi ca nu am nimic in minte. M-am oprit si vreau sa ma asez in locul unde nu sunt ganduri, ci doar pietre. Linistea care vine din pamant din picioare catre crestet. Mi-e dor de mine. Ce m-a adormit? Lumea este un templu. Rugaciunile sunt ca si fumul de tamaie care se ridica la cer.

"We must each find our separate meaning in the persuasion of our days until we meet in the meaning of the world."- Christopher Fry

Am scris un email acum un minut si tocmai ce aveam acest lucru in minte cand apasand gresit un link mi-a aparut citatul asta. Universul imi vorbeste?

Antalya

Ce-i mana pe ei in lupta, ce-a dorit acel Apus????

Nici eu nu mai stiu. Cumva pe masura ce trece timpul imi dau seama cata nevoie am avut de fiecare din aceste ore petrecute departe, cat de mult se aseaza lucrurile in interiorul meu si prind sens sentimentele mele fata de lume. E un drum care pe masura ce timpul trece ma duce tot acasa. Imi vine in minte povesrea alchimistului lui Cohelo. Si ma gandesc cat de departe ma poarta pasii si totusi din ce in ce mai aproape de casa. Ca si cum mi-ar vwni mintea la cap :)

Insa in acelasi timp, se formeaza tot mai multe legaturi si se aduna tot mai multe amintiri cu greutate in locul meu de pribegie. Ma intreb ce fel de om sunt, voi putea sta departe de casa cu adevarat? Oare cat de mult timp. Orice decizie definitiva mi se pare imposibila. Crezi ca pot ramane aici mai mult de un an pus cap la cap?! Eu nu mai cred.

Mai stiu cate ceva in plus despre mine si oameni.

despre a fı bıne

Sunt bıne. Un termen pe care nu il pot defini. insa. Antalia e foarte linistita pentru mine, adica iar nu imi dau seama cum trece timpul. Mi-e dor de casa, dar cel mai mult mi-e dor de a merge mult mult mult. Am vazut deja cateva broaste testoase. Ce frumoase sunt!