link

perinita - arta traditionala

“Viaţa noastră devine din ce în ce mai mult o viaţă virtuală şi nu am trăit niciodată în aşa măsură ca acum în ceea ce Platon şi-a imaginat că este «peştera» : locul unde oamenii stau, privind drept înainte, spre un perete pe care se perindă umbre, confundând aceste umbre cu realitatea.” – José Saramago

realitati virtuale

Viata noastra este mai artificiala decat oricand. Creand imagini si branduri, inlocuim nevoia omului de exprimare prin mica creatie individuala. Acum imaginile complicate ale spatiului simbolic citadin ne astampara setea de polisemantic si de echilibru si estetic, asa ca ne-am mutat in lumea virtuala. E un drog. Doar peretii cladirilor si strazile, masinile sau copacii sunt reale, insa noi interactionam cu ele imaginar. Interactionam oameni intre oameni virtual, schimburile sunt semnificate si simbolizate. Hrana este si ea "fabricata" - mancam in culori, forme si mirosuri. Fumam ca gest si forma, fumul trece prin noi, ca printr-un "alter-ego" virtual. Corpul uman e forma, linie, gesturi, paleta de culori. Cautam definitii informationale pentru elementele naturale, pentru a le integra in VR.

Doar inconstientul ne mai da cate o palma si ne aduce aminte ca ceea ce noi numim constiinta in lumea noastra nu e decat o interfata pentru lumea virtuala. Cu ce suntem mai constienti decat omul primitiv tatuat si impodobit cu oase si metale? si el vedea in jur o lume imaginara... ca si noi!

gate gate pāragate pārasaṃgate bodhi svāhā

Nu am mai scris de mult, dar iti petreci timpul iscodind scrierile mele.

In orase am invatat sa credem ca lumea ne misca din exterior si ca in functie de ce se intampla trebuie sa ne calculam miscarile ulterioare, ca trebuie sa lucram rational si calculat, controlat si mai ales limitat.

Insa Universul nu functioneaza asa. Pentru vasta energie a Universului interior sau exterior nu are sens, nu inseamna nimic. Material - imaterial sunt termeni absurzi, asa cum sus si jos inseamna acelasi lucru. Constiinta clara este cea care misca energiile si lumea.

energii feminine

Cum de ne-am intalnit tocmai noi, doi ratacitori? Nu ne putem aseza, avem multe sa ne spunem, dar nu vom sta niciodata sa le impartim. Si acum mi-e greu sa stau intr-un loc, ma autoeduc sa raman linistita atunci cand cele din jur nu-mi mai vorbesc. Caut sa imi invat mintea sa gaseasca izvorul interior care umple lumea de sens si sa nu mai alerge in afara dupa el. Dar stau locului cu efort si mi-e teama de mine, ca-mi voi estompa trairile fata de ceilalti pentru a evada, pentru a fugi.

Viata bogata de atunci cand sunt singura trebuei sa o regasesc in a fi doi. Acesta este echilibrul, energiile mele sa curga in "vatra" construita in jurul meu, pentru a crea viata, pentru a innoi, a redefini. Yin si Yang.

Se spune ca barbatii isi apara teritoriul, dar eu cred ca de fapt doua femei nu pot trai in aceeasi casa, decat daca impartasesc aceeasi energie. Femeile au nevoie sa irige universul lor, sa investeasca propria energie, sa aduca propria forma in casa lor, in jurul lor. Sa aduca florile lor, culoarea preferata, micile obiecte simbolice, pietrele marii si scoici, frunze de toamna, muguri de pini, coji de portocale sau orice mic nimic iesit in cale care le aminteste ceva din interiorul lor. Micile bijuterii create de trairile lor care se manifesta atat de mult in forme. O forma inedita sa contina o noua energie abia nascuta. Cum altfel sa iti numesti sufletul feminin atat de putin legat de cuvinte. Nu ai nevoie de creatii uriase, de castele cu turnuri sofisticate, de noi stiluri de arhitectura, de picturi sofisticate, de formule si lucruri abstracte, ci de un mic suvenir, o reflectie a luminii, un anume miros, o anume nuanta, o miscare suava, un sunet dulce, un ras de copil... Creatia feminina e in momentul prezent, foarte intima, cursiva si rareori poate fi vorbita sau apuca sa se transpuna in ceva stabil.