Am visat ca eram pregatita in sfarsit sa merg la un terapeut. Eram decisa si chiar cautam cabinetul in apropiere de Unirii. Aveam ceva sa ii zic, eram gata sa reiau procesul.
Stiu ca trebuie sa reiau procesul. Un alt ciclu se incheie. E timpul sa revin in tara, sa imi vad de viata mea, pas cu pas.Poate la A. trebuie sa ma reintorc in terapie. Trebuie sa reinnod un fir, pentru a da sens celor intamplate de cand am plecat.
miercuri, aprilie 21, 2010
miercuri, martie 31, 2010
vis
Hmmmm nu mi-am mai luat de mult in considerare visele. Am lasat o ceata sa se aseze peste ele. Nu stiu exact directia lor, deci nici a inconstientului meu.
Cineva spunea, pentru un adult sa doarma ca un prunc e o problema.
Vis. Ieri am visat ca aveam o misiune importanta, eram un fel de agent secret. Pe un culoar foarte lung si aparent fara usi cautam intrarea catre un om, un batran Cornelius. Ii strigam "stii de ce te caut". In cele din urma il sun. Parea sa fie intr-o camera in care nu era singur. La inceput imi zice "de ce ma suni aici, ai innebunit?". Apoi "de fapt e mai bine asa". Stabilim cred o intalnire, nu stiu decat ca am ajuns intr-un teren desertic, pustiu. Era vorba de sotia lui, Cornelia. "Trebuie sa o intalnesc, sa imi spuna cum a reusit, secretul ei." O asteptam, trebuia sa apara si ea acolo, parca in alta dimensiune. Timpul parea sa curga altfel. In cele din urma Cornelia a venit. "Cum ai reusit? Vreau sa fiu ca tine. Cand ai reusit?", i-am zis. Era... altfel. Calatorea prin timp si spatiu, stapanea aceste dimensiuni. Mi-a zis "au trecut 11 ore". Imi dau seama ca e vorba de timpul ei, trecusera de fapt decenii. Se aseaza si se uita la mine "Nu esti pregatita inca. Pui prea multa presiune." Apoi am un flash in minte cum cineva incearca sa isi sparga fruntea in locul celui de-al 3lea ochi lovindu-se de un tarus urias.
In copilaria am mai visat odata despre deschiderea celui de-al 3lea ochi. Era atunci vorba de niste fiinte ca niste umbre si de care imi fusese pana atunxi foarte teama, care m-au alergat si cand m-au prins mi-au deschis ochiul cu un instrument. Si teama a disparu.
Cineva spunea, pentru un adult sa doarma ca un prunc e o problema.
Vis. Ieri am visat ca aveam o misiune importanta, eram un fel de agent secret. Pe un culoar foarte lung si aparent fara usi cautam intrarea catre un om, un batran Cornelius. Ii strigam "stii de ce te caut". In cele din urma il sun. Parea sa fie intr-o camera in care nu era singur. La inceput imi zice "de ce ma suni aici, ai innebunit?". Apoi "de fapt e mai bine asa". Stabilim cred o intalnire, nu stiu decat ca am ajuns intr-un teren desertic, pustiu. Era vorba de sotia lui, Cornelia. "Trebuie sa o intalnesc, sa imi spuna cum a reusit, secretul ei." O asteptam, trebuia sa apara si ea acolo, parca in alta dimensiune. Timpul parea sa curga altfel. In cele din urma Cornelia a venit. "Cum ai reusit? Vreau sa fiu ca tine. Cand ai reusit?", i-am zis. Era... altfel. Calatorea prin timp si spatiu, stapanea aceste dimensiuni. Mi-a zis "au trecut 11 ore". Imi dau seama ca e vorba de timpul ei, trecusera de fapt decenii. Se aseaza si se uita la mine "Nu esti pregatita inca. Pui prea multa presiune." Apoi am un flash in minte cum cineva incearca sa isi sparga fruntea in locul celui de-al 3lea ochi lovindu-se de un tarus urias.
In copilaria am mai visat odata despre deschiderea celui de-al 3lea ochi. Era atunci vorba de niste fiinte ca niste umbre si de care imi fusese pana atunxi foarte teama, care m-au alergat si cand m-au prins mi-au deschis ochiul cu un instrument. Si teama a disparu.
duminică, martie 28, 2010
intrebare
Cum treci Poarta Zeilor? Raspunsul la aceasta intrebare e un nou quest.
Pana la renasterea in Tiferet, sefira inimii, tranformarile au fost organice, interne, puternic resimtite in transformarea sensului personal. Insa de aici incolo Eul trebuie sacrificat asemeni mielului de Pasti, pentru a renaste fiinta impersonala inalt vibrationala, ancorata in pulsatia ritmica a universului.
Energiile curg libere prin corp, dar sunt consemnate la nivelul organic al corpului, transformand prin iubirea data de inima. Cum le amplifici vibratia pentru a penetra realitatea la nivelul ei molecular? Poti amplifica prin iubire-compasiune, reusind sa purifici sentimentul pana la a creea lumina dintr-o traire atat de intensa?
Pana la renasterea in Tiferet, sefira inimii, tranformarile au fost organice, interne, puternic resimtite in transformarea sensului personal. Insa de aici incolo Eul trebuie sacrificat asemeni mielului de Pasti, pentru a renaste fiinta impersonala inalt vibrationala, ancorata in pulsatia ritmica a universului.
Energiile curg libere prin corp, dar sunt consemnate la nivelul organic al corpului, transformand prin iubirea data de inima. Cum le amplifici vibratia pentru a penetra realitatea la nivelul ei molecular? Poti amplifica prin iubire-compasiune, reusind sa purifici sentimentul pana la a creea lumina dintr-o traire atat de intensa?
important
Cat mi-as dori sa vina ziua cand voi iesi din bloc si ma voi aseza chiar pe iarba moale ce se intinde cat vezi cu ochii, printre copaci verzi si bogati. Voi deschide o carte si, inainte de a citi relaxata, imi voi umple plamanii cu aerul proaspat si energizant. Cat de multa lume ar trece prin jurul meu, toti bucurandu-se de soare si adierea blanda a primaverii, nu m-ar putea deranja cu nimic. E loc pentru toata lumea in orasul-parc. Copiii vor alerga fara nici o teama de masini si accidente, vor mangaia pisicile lenese intinse la soare si vor mirosi florile rasarite pe ici pe colo. Abia seara m-as intoarce in casa si atunci as deschide larg geamurile sa aud greierii si sa privesc in toata splendaorea lor stelele. In cerul noptii nu se va mai reflecta lumina rosiatica a orasului, lovindu-se in norii grei de praf ai poluarii. Doar aer curat si stele.
Dar cand vor ajunge oamenii sa inteleaga ce e important? Vom iesi din dominatia asta a masculinitatii sterpe, care nu produce decat masini si ne-a umplut de betoane si sosele? Barbatii sunt tot mai frustrati intr-o lume in care si femeile sunt tot barbati, iar singurul verb care guverneaza este "a avea" - imputernicindu-si confratii "a face", "a cere" si "a lua".
Nu recunosc ca am participat la creearea acestei lumi. M-am nascut in ea si incerc de mic copil sa evadez. De atunci refuz sa cred ca nu se poate trai altfel, am pus sub semnul intrebarii fiecare axioma a lumii inconjuratoare, nu am acceptat nimic, nu am crezut nimic. A trai pentru a merge la munca si a avea bani ca sa mananci. E o sclavie. Am trecut prin chinurile negre ale adolescentei unui mare NU STIU, am bajbait in propria nimicnicie in contradictie cu evidentul, nu am acceptat ca asa arata realitatea. Numai increderea in simtirea mea, tremuratul bland al emotiei frumosului, duiosului, naturalului, mi-a reconstruit structura interna daramata de indoiala, sfaramata de anomie. Sublimul naturii mi-a strecurat in suflet prima certitudine - sunt. Sunt si simt.
Ai fost vreodata intr-o padure singur, in mijlocul muntilor? Esti inconjurat de energii invizibile, freamat continuu, esti centrul acelei lumi fiindca esti doar tu om. Frunzele cazute, trosnetul crengilor, vantul.. iti soptesc in minte ca viata si moartea sunt unul si acelasi lucru. Daca te asezi, in tine se vor strange toate acele energii. Esti punctul central, fiinta menita sa revibreze energiile naturii.
Insa noi doar distrugem crezand ca lucrurile fara viata vor avea vreodata mai multa valoare. Vom bea apa reciclata toata viata si vom ajunge sa mancam compusi organici sintetizati in laborator.
O sutra a inimii
gate gate pāragate pārasaṃgate bodhi svāhā
Dar cand vor ajunge oamenii sa inteleaga ce e important? Vom iesi din dominatia asta a masculinitatii sterpe, care nu produce decat masini si ne-a umplut de betoane si sosele? Barbatii sunt tot mai frustrati intr-o lume in care si femeile sunt tot barbati, iar singurul verb care guverneaza este "a avea" - imputernicindu-si confratii "a face", "a cere" si "a lua".
Nu recunosc ca am participat la creearea acestei lumi. M-am nascut in ea si incerc de mic copil sa evadez. De atunci refuz sa cred ca nu se poate trai altfel, am pus sub semnul intrebarii fiecare axioma a lumii inconjuratoare, nu am acceptat nimic, nu am crezut nimic. A trai pentru a merge la munca si a avea bani ca sa mananci. E o sclavie. Am trecut prin chinurile negre ale adolescentei unui mare NU STIU, am bajbait in propria nimicnicie in contradictie cu evidentul, nu am acceptat ca asa arata realitatea. Numai increderea in simtirea mea, tremuratul bland al emotiei frumosului, duiosului, naturalului, mi-a reconstruit structura interna daramata de indoiala, sfaramata de anomie. Sublimul naturii mi-a strecurat in suflet prima certitudine - sunt. Sunt si simt.
Ai fost vreodata intr-o padure singur, in mijlocul muntilor? Esti inconjurat de energii invizibile, freamat continuu, esti centrul acelei lumi fiindca esti doar tu om. Frunzele cazute, trosnetul crengilor, vantul.. iti soptesc in minte ca viata si moartea sunt unul si acelasi lucru. Daca te asezi, in tine se vor strange toate acele energii. Esti punctul central, fiinta menita sa revibreze energiile naturii.
Insa noi doar distrugem crezand ca lucrurile fara viata vor avea vreodata mai multa valoare. Vom bea apa reciclata toata viata si vom ajunge sa mancam compusi organici sintetizati in laborator.
O sutra a inimii
gate gate pāragate pārasaṃgate bodhi svāhā
vineri, martie 26, 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Paypal
