Am ajuns

Antalya... am ajuns!

Sunt multe de spus. Imi place. Am impresii despre orice. E foarte plina ziua. Aspendos, Side, viaducte, Templul lui Apollo... cascade, safari si... am obosit. Toate in 3 zile. Si cum mi-e caracteristic, am ramas blocata in baie. :)) In prima mea zi in minunata pensiune care ne gazduieste cu tot confortul de 2 stele plus sau minus :D

Confortul nu a fost insa niciodata o problema pentru mine. Am propriul meu confort interior :D

Voi scrie :))

TRebuie sa ies... nah ca asa e aici... totul pe fuga

Timpul

Nu timpul trece, noi calatorim...

Atat mi-amintesc din versurile unui mare poet ungur. De fiecare data am vrut sa il contrazic. La un moment dat am si reusit, dar nu imi aduc aminte cum :)

Am inteles ca exista o alta perceptie a timpului in Orient. Ma duc sa descopar noul sens.

Si fiindca nu ma crezi si nu vrei sa stii, te iubesc. Era betie in Vama, dar care era motivul?...

Am plecat...

innorat

E innorat ca atunci cand marea este acoperita de umbra si isi pierde stralucirea valurilor. Asa e cerul de deasupra casei. Si e liniste fiindca nu a fost sufiecient de spus pe strazi zilele astea. Si nici in mintea mea nu a fost mult de spus. Decat ca uneori norii imi acopera gandurile si in mare liniste se lasa o stare confuza peste tot ce sunt eu. Si nu fac nimic sa o inlatur. Fie ca nu pot... ? Fie ca nu stiu... Insa nu mai respir cu tot plamanul si aerul nu mai are savoare.